Stăruiți în rugăciune, priveghind în ea cu mulțumire.
(Coloseni 4, 2)
Pentru a urma exemplul Mântuitorului, pentru a viețui după cuvântul Său, trebuie să dăm ascultare glasului Său din sufletul nostru, glasului Duhului Său Sfânt din noi.
Prin Duhul Său cel Sfânt Domnul ne cheamă la El, ne învață, ne dă liniște, ne facem să renaștem. Numai Duhul Sfânt poate să ne învețe cu adevărat zdrobirea inimii, credința cea vie, pacea netulburată. Aflându-ne mereu în strânsă unire cu Hristos, învățăm să iubim. În El fiind, învățăm cât de zadarnică și de trecătoare este fericirea pământească; în El găsim minunate comori de liniște duhovnicească în clipele de luptă și încercare.
Îl urmăm pe Hristos, luând aminte la cuvântul în care par a fi cuprinse toate îndrumările Sale: „Duhul dă viață”. În El este adevărul vieții. Ferice de sufletul care nu ia în seamă zarva lumii acesteia și care este atent doar la dumnezeiescul Său glas! Ferice de cel care, auzind acest glas, a văzut, a aflat, a gustat, „că bun este Domnul”. Ferice de cei care au învățat să ducă o viață lăuntrică duhovnicească și care au deprins lucrarea rugăciunii! Fiindcă toate pornesc de la rugăciune, la ea revenim mereu, în ea stă toată puterea, prin ea se țin toate; la ea vom alerga iar și iar. Rămânând statornici în rugăciune, vor dispărea toate opreliștile, tot întunericul, din jurul nostru, toate îndoielele.
Să ne rugăm și Însuși Hristos ne va învăța să-L urmăm, să ne purtăm crucea, să ne lepădăm de eul nostru egoist, să-I devenim ucenici adevărați și credincioși. Să ne rugăm și vom învinge! Ne simțim inima apăsată de o durere? Doamne, Ție iți încredințăm inimile care strigă către Tine, curățește-le pe ele, nevrednicele, cu harul Tău!
Să se sfințească prin Tine! Învață-ne să credem în Tine, să Te iubim, și numai în Tine să ne punem nădejdea. Și să se întipărească în sufletul nostru cuvintele Tale: „Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze”.
„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”, pp. 280 – 281, editura Cartea Ortodoxă