A fi egoist înseamnă a trăi doar pentru tine. Egocentrismul înseamnă conștiința păcătoasă de a te crede pe tine centrul universului sau pe limbaj românesc „buricul pământului”. Să crezi că totul se învârte în jurul tău, să crezi că toți oamenii îți datorează ție totul și tu nu le datorezi lor nimic – să crezi că tu ești cel mai important, cel mai înzestrat, cel mai frumos, cel mai tânăr, cel mai deștept și cel mai iubit.
Cât privește egolatria ea este culmea egocentrismului. Deodată ce ai ajuns să crezi despre tine că ești centrul pământului nu ești departe de paranoia, să-ți creezi și să-ți cultivi un cult al personalității, în așa fel încât oamenii să vorbească bine – să te laude – numai despre tine, și prin toate mijloacele să fii slăvit și preaslăvit, onorat, lăudat de către ceilalți.
Este cursa cea mai vicleană în care cad de obicei conducătorii de popoare și cei care sunt puși să stăpânească, pentru că întotdeauna colaboratorii au tendința să te laude pe degeaba și să te lingușească, iar tu începi încetul cu încetul să crezi puțin câte puțin din ceea ce spun ei. Și toate aceste laude se acumulează în tine, și începi și tu să crezi despre tine ceea ce spun lingușitorii.
De aceea adevăratul conducător înțelept este acela care nu le permite subalternilor săi să-l laude sub nici o formă, și nu numai că nu le permite dar chiar le interzice, aceasta pentru ca să-și păstreze dreapta măsură și să cumpănească el exact ceea ce este și ceea ce nu este în lumea aceasta, ce e bun și ce e rău, aceasta înseamnă și dreapta socotință despre tine însuți.
Ei bine dragii mei, de îndată ce ai renunțat la egoism, ai renunțat la egocentrism și ai lepădat sau ai respins egolatria, înseamnă că te-ai lepădat de tine – aceasta nu înseamnă să te renegi, nu înseamnă să te negi pe tine însuți – rămâi o persoană demnă și întreagă cu rostul tău în familie și societate, cu dreptul tău de a viețui onorabil în lumea aceasta, dar în măsura decenței și în măsura smereniei.
ÎPS Bartolomeu Anania – „Despre Egoism” – Înregistrare radiofonică
Adaptare text: Teolog Pavel Focșa