În Duminica a II-a din Postul Mare, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstirea Curchi.
Duminica a doua a Postului Mare stă în strânsă legătură cu prima, prăznuindu-l pe Sfântul Grigorie Palama, Arhiepiscopul Tesalonicului, care s-a arătat a fi un mare apărător al ascezei creștine și mare dascăl al rugăciunii. Dacă în prima duminică a postului, Biserica ne amintește de restaurarea cultului sfintelor icoane, în cea de-a doua îl prăznuiește pe Sfântul Grigorie Palama, pentru a ne arăta că dreapta credință, pe care însuși sfântul și-a însușit-o ca virtute a vieții, l-a condus spre contemplarea desăvârșită a dumnezeirii. Cinstirea lui în această duminică datează din a doua jumătate a secolului al 14-lea, odată cu trecerea lui în rândul sfinţilor.
„Cu toate că Sfântul Grigorie a trăit în secolul al XIV-lea, el are încă multe de spus vremurilor noastre, întrucât, aşa cum ştim, aceleaşi curente filosofice, teologice şi chiar sociale care prevalau pe vremea sa, predomină şi acum. De aceea, discuţiile ce au avut loc între Sfântul Grigorie Palama şi filosofii acelor vremi sunt de un mare interes şi acum. Sfântul Grigorie are foarte multe lucruri pe care omul contemporan le poate învăţa de la el”, ne spune IPS Hieroteos Vlachos.
Pentru Sfântul Grigorie Palama, îndumnezeirea omului nu e o simplă stare morală la care omul poate ajunge cu ajutorul filosofiei despre Dumnezeu, ci o realitate plină de har, care presupune curăţia inimii şi care este împlinită prin împărtăşirea de energiile necreate ale dumnezeirii. De aceea „cei curaţi cu inima” văd în mod real pe Dumnezeu, după cuvântul Domnului din „Fericiri”.
Fragmentul evanghelic care s-a citit în această Duminică ne vorbește despre Vindecarea slăbănogului din Capermanum. Mântuitorul Iisus Hristos îl vindecă pe slăbănog înainte ca acesta să-și manifeste dorința de a deveni sănătos și, mai mult decât atât, vindecă mai întâi cauza neputinței trupești, păcatul, atunci când i se adresează ca un părinte: „Îndrăzneşte, fiule! Iertate îţi sunt păcatele tale!“ (Matei 9, 2)
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți Episcopul de Orhei a vorbit despre faptul că fiecare dintre noi are nevoie de vindecarea trupului și a sufletului. Pentru a primi acestea trebuie să ne refacem viețile, să pășim pe calea pocăinței și să cerem ajutor de la Bunul Dumnezeu. „Vindecarea slăbănogului de către Domnul Hristos ne vorbește nu doar despre o minune. Ni-L arată pe Acela Care dă harul iertării păcatelor celor care se apropie cu credință de El: „Și văzând Iisus credința lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!” (Marcu 2, 5). ” Fiecare dintre noi, cerând iertare în spovedanie și rugăciune, poate primi vindecare. Se cere de la noi credință și hotărâre de a urma în continuare o altă cale, cea a pocăinței,” a subliniat Preasfințitul Siluan.
„Slăbănogul a auzit cuvântul fiule și a fost înfiat de către Tatăl cel Ceresc și, lipindu-se de Dumnezeu, Cel fără de păcate, a devenit îndată și el lipsit de păcate, prin iertarea păcatelor; și ca să urmeze și primenirea trupului, el primește mai întâi sufletul mai înălțat decât păcatul, de la Cel ce cunoștea că, la început, sufletul său căzuse în capcanele păcatului și bolile trupului și moartea au urmat după dreapta judecata” (Sf. Grigorie Palama, Omilii la vindecarea slăbănogului, 9)
