În Duminica întâia a Postului Mare Sfânta noastră Biserică face prăznuirea biruinței Ortodoxiei împotriva ereticilor potrivnici. Slava și măreția Ortodoxiei înseamnă numai izbânda și descoperirea lui Dumnezeu, din acest motiv ea este singura învățătură adevărată în care trebuie să credem, singura cale adevărată, ca să ne mântuim.
Dumnezeu, Cel ce este Făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor, a gândit și această lume a harului, adică obștea ortodocșilor, Biserica lui Hristos, credința noastră drept-măritoare întru care se află lumina descoperirilor dumnezeiești, atâta adevăr în învățătură, atâtea izbânzi ale Apostolilor, atâta sfințenie în Lege, atâtea fapte de bărbăție a mucenicilor și o mulțime de minuni.
În toată această lucrare, potrivit Apostolului Pavel, „tocmai pe cele nebune ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei înţelepţi; şi tocmai pe cele slabe ale lumii le-a ales Dumnezeu ca să-i dea de ruşine pe cei tari; şi tocmai pe cele de neam de jos ale lumii, pe cele dispreţuite le-a ales Dumnezeu; pe cele ce nu sunt, ca să le facă de nimic pe cele ce sunt” (I Corinteni 1, 27-28). Pentru că nădejdea noastră nu este în nicio putere omenească, ci în puterea Învățătorului Care ne-a trimis și nădăjduim să le izbândim pe toate: „Pe toate le pot întru Hristos, Cel ce mă întăreşte” (Filipeni 4,13). Căci Ortodoxia este dumnezeirea deplină la începutul ei, este dumnezeirea deplină în creșterea ei, pentru că modul prin care s-a extins este dumnezeiesc.
Credința noastră este o învățătură cerească, mai presus de fire și de cuvânt, mai presus de sens, ce cuprinde taine mai presus de firea noastră, care nu se arată și nu se pot înțelege, căci „credinţa e fiinţarea celor nădăjduite, dovada lucrurilor celor nevăzute” (Evrei 11,1).
Credința noastră este o lege în întregime duhovnicească și sfântă, lege care poruncește sărăcia, fecioria, postirea, înfrânarea, smerenia și o iubire atât de desăvârșită, care îndeamnă să-i iubim și pe vrăjmași. Este legea care îl vrea pe om în trup, dar duhovnicesc, în lume, dar sfânt, lume care se împotrivește legii lumii și trupului.
„Aceasta-i biruinţa care-a biruit lumea: credinţa noastră!” (I Ioan 5,4).
Aceasta este credința adevărată pentru care Dumnezeu a făcut și face și astăzi atâtea minuni, după mulțimea razelor soarelui, pentru că ea este întemeiată pe piatra cea din capul unghiului, Hristos, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu și „porțile iadului nu au biruit-o pe dânsa”.
Pentru această mare bogăție avem datoria să-i mulțumim de mii de ori lui Dumnezeu, Care ne-a făcut și ne-a născut într-o asemenea credință. Un filozof din vechime, pentru 3 lucruri mulțumea zeilor: în primul rând pentru că s-a născut născut bărbat și nu femeie, în al doilea rând că era grec și nu bărbat, și în al treilea rând că era filozof și nu neînvățat.
Astfel și noi avem datoria de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru trei lucruri: în primul rând pentru că ne-am născut creștini și nu necredincioși, în al doilea rând că suntem ortodocși și nu eretici, și în al treilea rând că suntem creștini ortodocși atât după credință, cât și după viață, șu nu numai după credință.
De aceea, să nădăjduim că ne vom mântui și ne vom bucura de Împărăția Cerurilor. Amin.