În Duminica dinaintea Nașterii Domnului Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, alături de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Mulţi dintre cititori contemporani ai fragmentului Evangheliei după Matei (1, 1 – 25), rânduit a se citi în această Duminică, pot considera că reprezintă doar o listă cu nume „neinteresante” și că ar fi îndreptățiți să treacă peste ea. Însă proclamarea ei liturgică are forţa de a-l provoca şi descumpăni chiar şi pe cititorul cel mai avizat. Această listă reprezintă arborele genealogic și datele fundamentale ale istoriei întrupării Fiului lui Dumnezeu. Evanghelia după Matei începe cu următoarea declaraţie: Aceasta este „Cartea neamului lui Iisus Hristos“, sau altfel spus este istoria venirii în lume a lui Hristos.
Prin acest lanț de generații, asemenea unui fir de aur din istoria omenirii, s-a întreținut nestinsă flacăra mesianică, conștiința nevoii omului de mântuire, de izbăvire de sub puterea răului, a diavolului și a morții.
După cum a lucrat Dumnezeu în istoria poporului ales, pentru a-l pregăti în vederea venirii lui Mesia, tot astfel Mântuitorul Hristos dorește să pregătească sufletele tuturor oamenilor, prefăcându-le în temple ale Sale (I Cor. 3, 16-17). Această lucrare se petrece și în prezent în sufletele celor care-și doresc sfințirea și transfigurarea, prin lucrarea harului mântuitor.
La finalul Sfintei Liturghii Ierarhul Orheiului i-a îndemnîat pe cei prezenți să sporească eforturile duhovniceşti, petrecând în rugăciune, pace și liniște, pentru a primi cu bucurie Naşterea Domnului.
„Minunează-te că, fiind Fiu al Dumnezeului Celui fără de început, a primit să audă spunându-I-se Fiu al lui David, pentru ca pe tine să te facă fiu al lui Dumnezeu… Că Fiul lui Dumnezeu nu s-ar fi smerit în zadar, dacă n-ar fi vrut să ne înalţe pe noi. Pentru că S-a născut din femeie, Se aseamănă cu noi. Dar pentru că nu S-a născut din voinţa trupului, ci de la Duhul Sfânt, ne arată naşterea cea mai presus de noi.” (Sf. Ioan Gură de Aur)
