„În mormânt, Viaţă,
Pus ai fost, Hristoase,
Şi cu moartea Ta pe moarte o ai pierdut
Şi viaţă lumii Tu ai izvorât…”
În seara Sfintei şi Marei Vineri din Săptămâna Patimilor, PS Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mânăstiri Curchi, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Slujba Prohodului Domnului.
Denia de Vineri seara, numită și Utrenia Sâmbetei celei Mari este slujba înmormântării Domnului Hristos și de aceea are un caracter profund funebru. Momentul principal al acestei slujbe îl constituie Prohodul Domnului sau cântarea de jale pentru moartea și îngroparea Domnului, cântat în trei stări de către preot și credincioși în jurul sfântului Epitaf
Textul Prohodului este deosebit de profund și plin de simboluri, toată natura mărind Jerfa Mântuitorului de pe Cruce. La fel cum s-a bucurat odinioară la Nașterea Sa cu bucuria exprimată atunci atât de cald prin colinde, la fel plânge acum, atât de duios, cu tristețea transpusă în cuvinte, prin slujba Prohodului. Slujba de îngropare a Mântuitorului este cântecul de plângere pentru Fiul lui Dumnezeu Întrupat, Care de bunăvoie S-a jertfit pentru întregul neam omenesc. Dincolo de sentimentul de tânguire, sentiment care este „acompaniat” de întreaga creaţie, suntem îndemnaţi de a privi în perspectivă „primăvara cea dulce”. Cu alte cuvinte, prin slujba Prohodului suntem invitaţi să gândim la Învierea cea dulce – când Hristos-Biruitorul omoară moartea „călcând-o”, iar celor din morminte viaţă dăruindu-le, de vreme ce El Însuşi este „Dătătorul vieţii”.
La sfârșitul doxologiei mari, PS Siluan, Egumenul așezământului monahal, împreună cu preoții și diaconii mănăstirii, care au purtat Sfântul Epitaf, a făcut înconjurul bisericii.
Procesiunea tradițională de la sfârșitul Doxologiei simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. La sfârșitul acesteia, toți cei prezenți au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcașul de cult, care ulterior, a fost dus în Sfântul Altar și așezat pe Sfânta Masă. Aici, va rămâne în toată perioada pascală, până în ajunul sărbătorii Înălțării Domnului.
La finalul slujbei, Ierarhul Orheiului a adresat un cuvânt de învăţătură către cei prezenți în care a vorbit despre jertfa Mântuitorului care reprezintă un act de ascultare şi de iubire, un act de mijlocire unică şi permanentă pentru fiecare dintre noi.
