Jertfa de pe Cruce este deplină, răscumpără pentru totdeauna pe om; totuși, acesta poartă semnele stricăciunii aduse de păcat, este supus morții și de aceea Sfânta Împărtășanie seamănă în trupul cel stricăcios sămânța învierii, arvuna vieții veșnice, „leacul nemuririi”, după cuvântul Părinților, căci ne încredințează Domnul: „cine mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu, are viață veșnică și Eu îl voi învia pe el în ziua cea de apoi” (Ioan, 6, 54).
Liturghia euharistică este Liturghia smereniei Domnului, Liturghia dragostei Sale, testamentul iubirii Sale de oameni: „Aceasta să o faceți întru pomenirea Mea!”. Și, în adevăr, la fiecare Sfântă Liturghie se reînnoiește jertfa întru amintirea Domnului, Care mereu se jertfește, ca mereu să ne sfințească și să ne tragă la Sine.
Cu adevărat, nu este mai mare lucru pe lume decât acesta. Lucrare dumnezeiască, minune necontenită, piatră de poticnire:
– vezi pâinea și vinul și guști carne și sânge;
– iei o fărâmă și ai întregul neîmpuținat;
– este aici pe acest altar și în același timp pe toate altarele creștine din lume!
Minunea dumnezeiască, ce se săvârșește imediat la cererea preotului liturghisitor – Dumnezeu Cel Atotputernic este la dispoziția omului! Minune permanentă, dragoste nemăsurată, smerenie neajunsă a lui Dumnezeu, pe toate le vedem în fiecare zi pe Sfântul Prestol.
(Părintele Petroniu Tănase, Ușile pocăinței – meditații duhovnicești la vremea Triodului, Editura Doxologia, Iași, 2011, pp. 113-114)