Această slăvită următoare a lui Hristos s-a logodit Lui încă din frageda ei tinereţe. Tatăl ei, păgînul Dioscor, a fost vestit în cetatea Heliopolis din Egipt, prin înălţimea rangului şi a bogăţiei. El a închis-o pe fiica lui Varvara într-un turn înalt, spre a o păzi de ochii oamenilor, căci era foarte învăţată şi neasemănat de frumoasă la trup.
El a înconjurat-o cu tot confortul şi cu toată strălucirea, i-a dăruit multe roabe, i-a făcut idol de aur înaintea căruia să se închine şi i-a zidit o baie somptuoasă cu două minunate ferestre. Dar privind prin fereastra luxosului ei iatac la frumuseţea pămîntului ce se desfăşura la picioarele ei şi la lumina strălucitoare a stelelor, mintea înţeleaptă a Varvarei s-a deschis la harul lui Dumnezeu. Ea L-a cunoscut atunci pe Unul Adevăratul Dumnezeu, Făcătorul, în pofida faptului că nu a avut atunci aproape nici un învăţător omenesc care să o aducă pe ea la cunoştinţa aceasta.
Odată pe cînd tatăl ei a lipsit din cetate, Varvara a coborît din turn să se preumble şi, prin Purtarea de Grijă a lui Dumnezeu, a cunoscut nişte femei care i-au grăit ei şi iau descoperit credinţa în Dumnezeul adevărat, Hristos. Atunci inima Varvarei s-a aprins de dumnezeiasca dragoste pentru Făcătorul ei, Hristos Domnul. Ea a poruncit atunci să se taie a treia fereastră în zidul băii ei, astfel încăt cele trei ferestre să fie spre cinstea Numărului Sfintei Treimi. Ea pe perete a închipui semnul Sfintei Cruci cu al ei deget, iar semnul s-a săpat prin lucrare dumnezeiască în zid ca şi cînd s-ar fi săpat cu o daltă. Din urmele paşilor ei de pe pardoseala băii au izbucnit izvoraşe de apă care, umplînd bazinul, au dat mai apoi multora vindecare din boli incurabile.
Auzind de credinţa fiicei lui, Dioscor a bătut-o bestial şi a alungat-o din turnul ei. El a urmărit-o ca să o ucidă, dar s-a deschis stînca şi a ascuns-o pe Muceniţă de bestialul ei tată. Dar venind Varvara din nou înaintea tatălui ei, el a apucat-o şi a tîrît-o înaintea lui Marţian magistratul, care a osîndit-o la bestiale torturi. Ei au despuiat-o pe Varvara de haine şi au biciuit-o cu sălbăticie, prefăcînd-o toată într-o rană, dar Domnul S-a pogorît la temniţa ei şi a vindecat-o pe ea desăvîrşit.
O anume femeie pe nume luliana, văzînd martiriul Sfintei, a dorit mucenicia şi ea. Ambele femei au fost date la cele mai bestiale chinuri, apoi purtate pe străzile cetăţii spre batjocura gloatei. Lor li s-au tăiat sînii, din care au curs pîraie de sînge. Ele au fost duse la urmă la locul de ucidere, unde Sfinta Varvara a fost măcelărită de bestialul ei tată, iar Sfînta luliana, de soldaţi. Întru aceeaşi zi însă fulgerul Domnului a izbit casa lui Dioscor, omorîndu-1 şi pe el, şi pe Marţian. Sfânta Mare Muceniţă Varvara a luat mucenicia la anul 306. Sfintele ei moaşte făcătoare de minuni odihnesc la Kiev. Preaslăvită fiind întru Împărăţia Cerurilor, ea s-a arătat multora chiar şi în vremurile noastre, uneori singură, iar alteori alături de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Sfântul Nicolae Velimirovici, Proloagele de la Ohrida. Vol. 1, Editura Egumeniţa