Nu ajungeți sfinți vânând răul. Lăsați deoparte răul. Îndreptați-vă privirea spre Hristos și El vă va mântui. Ceea ce-l face sfânt pe om este iubirea, închinarea la Hristos, care nu poate fi pusă în cuvinte, nu poate, nu poate… Omul încearcă să se nevoiască, să facă astfel de lucruri și să-și chinuiască ființa din iubire pentru Dumnezeu.
Nici un ascet nu s-a sfințit fără nevoințe. Nimeni nu a putut ajunge la duhovnicie fără a se nevoi. Nevoințele sunt trebuincioase. Nevoința înseamnă metanii, privegheri ș.a.m.d., dar nu cu de-a sila. Toate [trebuie] să se facă cu bucurie. Nu metaniile pe care le vom face sunt importante, nici rugăciunile, ci dăruirea, iubirea pentru Hristos, pentru cele duhovnicești. Sunt mulți care le fac pe acestea nu pentru Dumnezeu, ci ca un exercițiu, pentru folosul trupesc. Oamenii duhovnicești însă le fac pentru folosul sufletesc, pentru Dumnezeu. Dar se folosește mult și trupul, nu se îmbolnăvește. Aici își au originea multe lucruri bune.
Printre nevoințe, precum metaniile, privegherile, asceza se află și postul. „Un pântece gras nu zămislește o minte plină de duh.” Eu știu asta de la Părinți. Toate cărțile patristice vorbesc despre post. Părinții ne atrag atenția să nu consumăm mâncăruri greu de digerat sau grase și uleioase, deoarece fac rău trupului, dar și sufletului. Ei spun că oița e așa de liniștită pentru că nu mănâncă decât verdeață. Știți cum se zice, „ca o oaie”. În schimb, câinele sau pisica și toate celelalte carnivore sunt animale sălbatice. Carnea face rău omului. Îi fac bine salatele, fructele ș.a.m.d. De aceea părinții vorbesc despre post și condamnă lăcomia și plăcerea de pe urma mâncărurilor bogate și rafinate. Mâncărurile noastre să fie mai simple; să nu ne îngrijim prea mult de ele.
Nu mâncarea, nu condițiile bune de trai asigură o sănătate viguroasă, ci o viețuire sfântă, o viață în Hristos. Știu [atâția] asceți care posteau mult și nu au avut nici o boală.
Nimeni nu se află în primejdie de a păți ceva de pe urma postului. Se îmbolnăvesc mai mult cei care consumă cărnuri, ouă și lactate decât cei cu o dietă frugală. S-a observat asta. Și știința medicală ne recomandă acum acest lucru. Postitorii postesc și nu pățesc nimic; nu numai că nu pățesc, ci se vindecă și de boli.
Dar ca să faceți asemenea lucruri trebuie să aveți credință. Altfel o să vă apuce chinurile foamei. Postul ține și de credință. Nu pățiți nici un rău de pe urma lui, atunci când digerați bine mâncarea. Asceții transformă aerul în albumină, și postul nu-i vatămă. Când sunteți îndrăgostiți de dumnezeire, puteți posti cu mulțumire, și toate sunt ușoare; altfel toate vi se par un munte [de netrecut]. Câți și-au dăruit inima lui Hristos și și-au spus rugăciunea cu iubire înflăcărată au biruit și au învins lăcomia pântecelui și neînfrânarea.
Astăzi există mulți oameni care altădată nu puteau posti o zi, iar acum sunt vegetarieni nu din motive religioase, ci pur și simplu deoarece cred că le va face bine sănătății. Însă trebuie să ai convingerea că n-o să pățești nimic dacă nu mănânci carne. Bineînțeles, când omul e bolnav, nu e un păcat să mănânce spre întremarea organismului și mâncăruri care nu sunt de post.
Sf. Porfirie Cavsocalivitul, Cuvinte despre viața duhovnicească, Editura Sophia