„Te rog nu intra în Biserică la fel ca în muzeu” – un volum de poezie religioasă semnat de Părintele Schimonah Irineu (Pânzaru)

Te rog nu intra în Biserică la fel ca în muzeu״ – titlu și îndemn foarte sugestive pentru o perioadă în care omenirea trăiește un lapsus spiritual acut. Părintele Schimonah IRINEU (Pânzaru), mânat de dragostea sa pentru Dumnezeu și pentru aproapele, vine într-un mod foarte inspirat să reaprindă lumina călăuzitoare pentru toți cei care sunt în căutarea drumului spre Adevăr/Mântuire.

Ani de-a rândul, cizelându-și slova și maturizându-se în cercurile literaților de la Chișinău, Părintele Irineu, pe atunci poet și traducător, cu numele de Victor Pânzaru, iar acum smerit monah, își pune în slujba credinței, cu absolută dedicație, talentul și experiența sa în domeniu.

Cititorul se va convinge, lecturând versurile din această carte, de simplețea, dar în acelașii timp și de profunzimea lor. Nu este vorba nici pe departe de vreun paradox literar, ci este rezultatul unor trăiri și revelații izvorâte din cele mai sincere sentimente de credincioșie.

În poeziile din volum se poate regăsi oricine – cleric sau mirean, tânăr sau bătrân, bogat sau sărac, pentru că fiecare vers în parte este o oglindire de suflet, iar sufletele noastre, după cum se știe, sunt totuna/egale în fața lui Dumnezeu.

Biserica nu este revoluționară în sine, dar această carte poate fi numită, pe drept cuvânt, un manifest, un îndemn, dacă vreți, la o atitudine adecvată față de cele sfinte și față de noi înșine, ca elemente-cheie în mecanismul creat cu atâta înțelepciune de Dumnezeu.

Este îmbucurător faptul că părintele Irineu nu a căzut în ispita extravaganței care, de cele mai multe ori, este folosită pentru a acoperi lipsa talentului și a inspirației; Cuvioșia Sa rămânând fidel versului limpede, fără duble înțelesuri, sau jumătăți de măsură.

Această creație literară poate fi considerată și o spovedire – rezultat al unui îndelungat periplu spiritual, ce și-a găsit finalitatea binecuvântată în liniștea mănăstirii – prin care autorul încearcă să vestească lumii întregi despre căutările sale, dar mai ales despre regăsirea atât de așteptată și atât de revelatoare. Cu toate acestea, atunci când este vorba de o creație care vine din suflet, închinată tot sufletului, este aproape imposibil de a da o definiție absolută despre natura și caracterul ei, pentru că astfel de lucrări au capacitatea de a se modela după forma spirituală a fiecăruia dintre cei care le vor ține în mână, acoperind goluri și tămăduind răni sufletești.

Făcând o analiză pers-ansamblu, putem lesne constata că, mai ales în ultimii ani, literatura religioasă din țara noastră își întărește permanent pozițiile, caracterizându-se prin apariții editoriale bine închegate și argumentate, scrise de autori documentați și conștienți de misiunea și responsabilitatea lor față de publicul cititor. Astfel de cărți s-au scris și, din fericire, se vor mai scrie, însă ne permitem să afirmăm că poezia părintelui Irineu este pe bună dreptate un punct de referință în creația literară ortodoxă din Republica Moldova. Nu avem pretenții de critici consacrați, dar vorbim despre impresii sincere lăsate de o carte la fel de sinceră și profundă – rezultat al unor experiențe și năzuințe pe măsură.

Vrem să credem că acest volum de poezie ăși va găsi loc de cinste pe rafturile cititorilor din diferite sfere sociale, pentru a crea legături spirituale între oameni, întărindu-le totodată pe cele existente, întru și cu Hristos.

Sperăm că debutul «alt fel» al autorului va bucura și va mângâia pe fiecare creștin, fiind un îndemn spre a cerceta inima creației care are menirea de a preface întunericul în lumină.

recenzie de Arhimandrit Siluan,

Stareț al Sfintei Mănăstiri Curchi