În Joia Mare, Prea Sfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia la Mănăstirea Curchi.
În Sfânta şi Marea zi Joi pomenim următoarele evenimente: Cina cea de Taină, adică instituirea Sfintei Euharistii; spălarea picioarelor Apostolilor de către Domnul Hristos; rugăciunea cea mai presus de fire a Mântuitorului Iisus Hristos şi vânzarea Lui. În cadrul Proscomidiei, se scoate un Agneţ special din care se pregăteşte Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor şi a pruncilor nou-botezaţi, în timpul întregului an. Sfântul Agneţ va fi pregătit special şi aşezat în chivotul de pe Sfânta Masă în ziua de marţi din Săptămâna Luminată.
Cina pe care o sărbătorim astăzi nu este doar o masă prietenească sau pur şi simplu o repetare sau o reconstituire a unei cine care a avut loc acum aproape două mii de ani – o întoarcere la trecut, înainte de Cruce, încercând să restabilim părtăşia pe care au avut-o ucenicii cu El înainte ca alte evenimente să fi intervenit, ca şi cum acestea nu s-ar fi petrecut, retrăind toate speranţele şi dorinţele pe care le vor fi avut aceştia atunci -, dorind să ne împărtăşim din slava Sa, dar neînţelegând ce este paharul la care aceia cer să fie părtaşi, dorind să fim de-a dreapta şi de-a stânga Lui când va veni întru slava Sa, dar neînţelegând că aceasta înseamnă să fim răstignit împreună cu El. Nu, nu poate fi vorba de aşa ceva, fiindcă hrana cerească pe care suntem pe cale să o primim este Trupul şi Sângele lui Hristos Însuşi, Mielul nostru pascal,” – ne spune Pr. Prof. John Behr.
În această zi nu ar trebui doar să ne amintim de un eveniment care s-a produs acum 2000 de ani. Trebuie să-l trăim! În acest sens ne ajută fiecare Liturghie. Tot ceea ce Mântuitorul Hristos a rostit la Cina cea de Taină este actualizat acum. Rostul Sfintei Liturghii nu este să ne amintească de nişte evenimente extraordinare pe care le-a săvârşit Hristos, ci să ne învețe să le trăim, să pregustăm Împărăția Cerurilor de pe acum.
Când venim în biserică, noi vrem să ne înfruptăm din realităţile cele cereşti. Prin Liturghie ne angajăm să vedem cerul. Ea este cea mai minunată fereastră a noastră către cer. (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
