În Duminica Fiului risipitor Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, alături de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
„Cât de mult se oglindeşte lumea de azi în pilda Fiului Risipitor! Omenirea s-a înstrăinat de Dumnezeu, s-a dus în ţara „cea străină a păcatului şi îşi cheltuieşte toată avuţia părintească, darurile lui Dumnezeu, în desfrânări. Omul vrea să fie fericit, dar departe de casa părintească. Şi a ajuns robul patimilor ruşinoase, hămesit de foame sufletească, gol şi ruşinat. Va putea oare să-şi revină în sine? Să-şi dea seama că „şi argaţii Tatălui sunt îndestulaţi” şi să se hotărască: „Scula-mă-voi şi mă voi duce la Tatăl meu…?” Aceasta-i singura cale care duce la casa părintească”, mărturisește cu tristețe părintele Petroniu Tănase.
Deși mulți dintre noi nu conștientizează, departe de Dumnezeu, omul nu poate decât să sufere de foame, căci doar apropierea de Domnul, dragostea Lui, hrana dumnezeiască – trupul şi sângele lui Hristos, suflarea Duhului Sfânt pot hrăni Omul cel după asemănarea cu Dumnezeu. Omul are o slăbiciune extraordinară: nu poate trăi şi se împlini decât în Domnul, decât în unire cu Dumnezeu. Orice om care se îndepărtează de Domnul va suferi de „foame”.
În cuvântul de învățătură adresat celor prezenți Preasfințitul Siluan, a vorbit despre faptul că în pericopa evanghelică prezentată de Biserică în această Duminică, ne putem regăsi fiecare. „Ne îndepărtăm de Dumnezeu în țara păcatului și nu mai căutăm calea de întoarcere. Binecuvântat este cel care flămânzește după hrana cea dumnezeiască, după cum s-a întâmplat cu Fiul risispitor, binecuvântat este cel care găsește putere să se ridice din păcat și să se întoarcă către Dumnezeu. Pilda din această Dumnică ne reaminteșe că oricât de mult am greși, avem un Tată bun și milostiv, care ne așteaptă cu brațele deschise să ne reîntoarcem la dragostea Sa și demnitatea noastră de fii ai Săi”, a menționat Ierarhul Orheiului.
Asemenea vieții fiului risipitor, există în viața fiecăruia dintre noi căderi și ridicări, lepădări și îndepărtări, dar și „veniri în sine”, regăsiri și reîntoarceri. Este foarte greu ca omul să-și „vina în sine” ca fiul risipitor… Mulți dintre noi ne considerăm fii risipitori, dar numai datorită faptului că Îl vedem pe Tatăl Ceresc cum așteaptă revenirea noastră, foarte puțini conștientizează că prin faptele noastre ne cheltuim averea în țări străine și departe de casa Părinteasca. Iar fără conștientizarea necesității „venirii în sine”, nu este posibilă nici parcurgerea drumului către reîntâlnirea cu Dumnezeu Tatăl.
