„Nimenea nu e atât de bun și de milos ca Domnul; dar nici El nu iartă pe cel ce nu se pocăiește.” (Sfântul Marcu Ascetul)
În Duminica după Botezul Domnului nostru Iisus Hristos, Preasfinţitul Siluan, Episcop de Orhei și vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.
Imperativul – „Pocăiți-vă, că s-a apropiat Împărăția cerurilor” – este la fel de actual și azi, ca și atunci, pe vremea Mântuitorului. Din nefericire, în limbajul comun de astăzi pocăința nu mai este înțeleasă în complexitatea și adâncimea sa. Prin pocăință se înțelege mai mult părerea de rău în urmă unui păcat și mărturisirea acestuia, odată cu hotărârea de a nu-l mai săvârși. Or, așa cum ne apare în Sfintele Evanghelii, că și în scrierile Părinților Bisericești, pocăința este procesul lăuntric, schimbarea de înțelegere a lucrurilor, care-l determina pe om să se întoarcă la Dumnezeu, este dezlipirea privirii omului de la pământ și îndreptarea ei către cer.
„Pocăinţa începe atunci când omul se învoieşte – chiar şi numai puţin – să-L primească în inimă pe Dumnezeu. Adică atunci când primeşte un gând smerit de credinţă. Oricât de mult şi-ar fi întinat inima prin păcat, va veni vremea când, asemenea lui Zaheu, va începe să ardă de dorinţa de a-L cunoaşte pe Dumnezeu, pe Ziditorul său. Oricât de adânc ar fi întunericul prăpastiei păcatului în care s-a afundat, mai devreme sau mai târziu, va sosi clipa când omul nu va mai putea ocoli problema veşniciei”, – ne spune arhim. Zaharia Zaharou.
Hristos iese la propovăduire, începe să lumineze prin cuvânt, să tămăduiască, să ne cheme în Împărăția Cerurilor. Acea Împărăție pe care trebuie s-o descoperim în propriul suflet și pentru care să tindem să ne pregătim, pășind pe calea pocăinței. Ceea ce înseamnă nu atât a privi în jos la fărădelegile comise, la imperfecţiunile existente, cât a ridica ochii către Dumnezeu, de unde vine ajutorul.
Răspunsurile liturgice la Sfânta Liturghie au fost date de corul mănăstirii Curchi, dirijat de dl Dumitru Buga.
Să ne ne grăbim să împlinim îndemnul adresat nouă de Hristos, pentru ca şi noi să ajungem să stăm în lumină.
