„Domnul Cel Milostiv ne-a dat pocăinţa şi prin pocăinţă toate se îndreaptă. Prin pocăinţă câştigăm iertarea păcatelor; pentru pocăinţă vine harul Duhului Sfânt şi astfel cunoaştem pe Domnul.” (Sfântul Siluan Athonitul)
In Duminica a VI-a după Cincizecime, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Evanghelia Duminicii a 6-a după Rusalii descrie minunea vindecării paraliticului din Capernaum (Matei 9, 1-8). Mântuitorul Hristos îl vindecă pe slăbănog pentru dragostea prietenilor săi și pentru a face să izvorască dragostea, acea dragoste care sporește toată înțelepciunea, sfârșitul binecuvântat al oricărei cunoașteri și al tuturor nevoințelor noastre. Precum spunea Părintele Sofronie: „Pentru mine, viața celorlalți prețuiește mai mult decât propria-mi viață. Nu vor mai exista între voi neînțelegeri, când veți fi înțeles aceasta. Dezlegarea unei probleme sau a unei neînțelegeri nu ține de nicio organizație, de niciun anumit mod de conduită, ci de hotărârea de a suporta totul. Fiecare dintre noi trebuie să aibă pentru ceilalți o inimă de mamă. Având gânduri bune pentru ceilalți, veți putea vedea în orice persoană pe care o veți întâlni o ființă scumpă. În schimb, având gânduri urâte, fața voastră, energiile voastre psihice vă vor irosi relațiile și vă vor afecta anturajul. Când harul este cu tine, nu mai vezi defectele altora; nu mai vezi decât suferințele și dragostea pentru frați. Nu putem iubi fără să suferim. Cea mai mare durere este să iubim până la sfârșit.”
În cuvântul predicatorial PS Siluan a vorbit credincioșilor despre minunea vindecării slăbănogului din Capernaum și principalele învățături ale acestei pericope evanghelice. „Geneza suferințelor omului de cele mai multe ori este păcatul. Astfel, pentru a ne elibera de suferință, trebuie inițial să ne eliberăm de păcat. Cât lucrăm păcatul și rămânem în el, nu putem fi tămăduiți de Dumnezeu. Când suntem în suferință, să ne cercetăm, să vedem dacă nu există careva păcate care ne împiedică să ne vindecăm. Prin pocăință mereu putem să ne eliberăm de păcat, să devenim oameni cu adevărat liberi. Să alergăm la Dumnezeu, Dătătorul de iertare, care mereu este gata să ne primească, să ne ierte și tămăduiască”, a menționat Preasfinția sa.
Cu regret, mulți oameni cred în Dumnezeu, dar puțini tind să-L cunoască. Mulți se îndreaptă către Biserică, dar puțini se vindecă. Mulți adună cunoștințe despre Dumnezeu, dar puțini ajung la cunoașterea lui Dumnezeu. Mulți se numesc creștini, dar puțini se bucură de sănătate duhovnicească.
Bolnavi de atâta „grijă de multe”, antrenați într-o fugă continuă după false valori și răstigniți între preocupări cotidiene, uităm de sufletele noastre. Uităm să-i cerem Mântuitorului iertare de păcate, iar uneori uităm și de El. Vindecarea slăbănogului ne oferă icoana posibilei noastre vindecări.
