În Duminica a III-a după Paști – în ziua cinstirii Sfintelor Femei Mironosiţe, numeroși credincioşi au pășit pragul Mănăstirii Curchi, pentru a se ruga la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie oficiată de către Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan.
În Duminica a treia după Paşti, prăznuim potrivit sinaxarului din Penticostar pomenirea femeilor purtătoare de miruri de mare preţ. Tot în această Duminică se face pomenire de Iosif cel cu bun chip sau de neam nobil şi de Nicodim, care au fost martori ai îngropării Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Pericopa evanghelică din Duminica Mironosițelor a fost citită de la Marcu 15, 43-47, 16, 1-8.
„În vremea aceea, venind Iosif cel din Arimateea, sfetnic ales, care aştepta şi el Împărăţia lui Dumnezeu, şi îndrăznind, a intrat la Pilat şi a cerut trupul lui Iisus. Iar Pilat s-a mirat că a şi murit şi, chemând pe sutaş, l-a întrebat dacă a murit de mult. Şi aflând de la sutaş, a dăruit lui Iosif trupul. Şi Iosif, cumpărând giulgiu şi coborându-L de pe cruce, L-a înfăşurat în giulgiu şi L-a pus într-un mormânt care era săpat în stâncă şi a prăvălit o piatră la uşa mormântului. Iar Maria Magdalena şi Maria, mama lui Iosi, priveau unde L-au pus. Şi după ce a trecut ziua sâmbetei, Maria Magdalena, Maria, mama lui Iacov, şi Salomeea au cumpărat miresme, ca să vină să-L ungă. Şi dis-de-dimineaţă, în prima zi a săptămânii (Duminică), pe când răsărea soarele, au venit la mormânt. Şi ziceau între ele: Cine ne va prăvăli nouă piatra de la uşa mormântului? Dar ridicându-şi ochii, au văzut că piatra fusese răsturnată; căci era foarte mare. Şi intrând în mormânt, au văzut un tânăr şezând în partea dreaptă, îmbrăcat în veşmânt alb, şi s-au spăimântat. Iar el le-a zis: Nu vă înspăimântaţi! Căutaţi pe Iisus Nazarineanul, Cel răstignit? A înviat! Nu este aici. Iată locul unde L-au pus. Dar mergeţi şi spuneţi ucenicilor Lui şi lui Petru că va merge în Galileea mai înainte de voi; acolo Îl veţi vedea, după cum v-a spus. Şi ieşind, au fugit de la mormânt, că erau cuprinse de frică şi de uimire, şi nimănui nimic n-au spus, căci se temeau.”
În cuvântul de învățătură rostit după citirea Sfintei Evanghelii, Preasfințitul Siluan a vorbit despre exemplul de credință și evlavie al femeilor mironosițe. A evidențiat virtuțile care le-au caracterizat viața, și fidelitatea față de Evanghelia Sa, străduința de a împlini învățăturile evanghelice și curajul de a-L mărturisi pe Mântuitorul Hristos. Apoi Preasfințitul Siluan le-a felicitat pe toate creștinele prezente la serviciul divin, îndemnându-le să urmeze în viața lor pe Sfintele Femei Mironosițe, care rămân a fi pentru toate femeile creștine model despre cum trebuie cinstit Mântuitorul Iisus Hristos și prezența Sa în Biserică.
Despre Femeile Mironosiţe sau femeile purtătoare de mir, ştim că au dorit să arate cinstire Domnului nostru Iisus Hristos, prin aceea că s-au pregătit şi au mers cu miresme la mormântul Domnului ca să ungă trupul cel îngropat al Fiului lui Dumnezeu Cel Întrupat. S-au dus la mormânt cu dorinţa de a vărsa peste trupul Domnului nostru Iisus Hristos mir material şi mir duhovnicesc. Mir material prin care să-şi arate cinstirea pe care o purtau în inimă faţă de Fiul lui Dumnezeu. N-au ajuns să-şi împlinească dorinţa de a-L unge pe Domnul nostru Iisus Hristos cu miresmele alese care le-au pregătit, dar şi-au arătat cinstirea faţă de Mântuitorul nostru Iisus Hristos, cinstire pe care o purtau în inimă!
Sfânta noastră Biserică pomeneşte pe femeile purtătoare de mir în această Duminică dar pomenire lor se face și la slujba de dimineaţă din fiecare Duminică în cuprinsul acelor alcătuiri pe care noi le numim „Troparele Învierii”, în care se spune că femeile au amestecat mirurile cu lacrimi, şi s-au învrednicit să cunoască Învierea Mântuitorului nostru. Mironosițele sunt acele femei care, în ciuda fricii de vrăjmașii lui Hristos, au îndrăznit să meargă pe Golgota înainte de răsăritul soarelui în Duminica Învierii, ca să ungă trupul lui Hristos cu mir. De aceea s-au învrednicit a fi astăzi prăznuite sau pomenite în calendarul bisericii noastre. (Pr. Teofil Părăian, „Lumini de gând”, Ed. Antim, 1997, p. 255).
Femeile mironosițe (purtătoare de miruri) au fost, potrivit Tradiției, în număr de opt. Fiecare din cele patru Evanghelii atribuie acestor femei roluri diferite, atât în vremea Răstignirii Domnului cât și în dimineața Învierii, la mormântul Domnului. Cele opt femei sunt: Maria Magdalena, Maria Maica Domnului, Ioana, Salomeea (soția lui Zevedei), Maria lui Cleopa (sau a lui Alfeu), Suzana, Maria din Betania, Marta din Betania.
Femeile mironosiţe sunt icoana tuturor femeilor credincioase din Biserică. Mironosiţele sunt pentru toţi creştinii un model şi o pildă duhovnicească pe care am putea-o rezuma în trei fraze:
-Trebuie să mergem în întâmpinarea Domnului de îndată ce în viaţa noastră apare o lumină duhovnicească, un răsărit care se arată în mijlocul nopţii, şi să plecăm „ foarte de dimineaţă ”, adică fără a întârzia, presupunând însă că ne-am pregătit printr-o „sâmbătă”, adică o interiorizare.
-Trebuie să mergem cu curaj către mormânt – care este moartea şi închide în el toate morţile noastre – fără să ne întrebăm cine ne va da la o parte piatra : Domnul se va îngriji…
-Trebuie să fim în stare să facem un act gratuit de iubire pentru Dumnezeu, aşa cum a făcut El însuşi pentru noi. Şi este vorba de o iubire arzătoare, o iubire cu I mare, şi nu de o apropiere intelectuală de Dumnezeu sau de o relaţie interesată. Iată ce aşteaptă Dumnezeu de la noi (apostolia.eu).
Răspunsurile liturgice au fost date de corul mănăstirii Curchi, condus de dl Dumitru Buga.
