De sărbătoarea împărătească „Schimbarea la Faţă a Domnului Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos” – Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta Liturghie la manăstirea Curchi.
Schimbarea la Față a Domnului este numită în popor și Preobrajenia și rememorează momentul schimbării minunate la față a Domnului, în Muntele Taborului, în fața ucenicilor Săi, Petru, Ioan și Iacov. Minunea Schimbării la Față a Domnului – este o anticipare a Învierii Lui din morți, având scopul de a deschide ochii Apostolilor să privească chipul Său veșnic și nemuritor.
Schimbarea la Faţă a Domnului şi Dumnezeului nostru Iisus Hristos a fost preaminunată şi în chip străin. Lumina cea din Tabor, care lumina la faţă pe Hristos, nu izvora din faţa Lui, ci dinlăuntrul Lui, din tot trupul, că era Dumnezeu întrupat. Lumina cea din Tabor a lui Hristos n-a venit din afară, ca să-L lumineze pe El, ci lumina dinlăuntru iradia şi în afară, căci El era izvorul luminii celei veşnice şi nemărginite.
În cuvântul de învățătură PS Siluan a menționat că „urcarea Mântuitorului pe munte nu înseamnă o simplă urcare fizică, ci exprimă mai mult o urcare spirituală. Căci prin aceasta Mântuitorul Hristos ne-a arătat care trebuie să fie scopul și destinația noastră finală: viața veșnică în slava Împărăției Cerurilor.
De asemenea a explicat și modul cum s-a petrecut acest eveniment, arătând că prin acea transfigurare de pe Tabor, Mântuitorul le întărește credința ucenicilor Săi că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, descoperind totodată și scopul pentru care a venit în lume: mântuirea omului, căci Dumnezeu S-a făcut om, ca omul să poată deveni Dumnezeu (Sf. Irineu). „Slava pe care Mântuitorul Iisus Hristos a descoperit-o ucenicilor Săi pe Muntele Tabor este slava cu care Domnul va veni la sfârșitul veacurilor să judece vii și morții”.
Din slova pericopei evanghelice se desprind trei învăţături fundamentale:
Dumnezeirea Mântuitorului Hristos, confirmată de mărturisirea lui Dumnezeu-Tatăl: „Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultaţi-L” (Matei XVII, 5).
Lumina Taborului ne descoperă în chip strălucit nemurirea sufletului, perspectiva veşniciei. In lumina inefabilă a Dumnezeirii, când trupul lui Iisus se transfigurează, „Moise şi Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El” (Matei XVII, 3), rechemaţi din veşnicie, stând de faţă cu Hristos Domnul.
Schimbarea la Faţă a Mântuitorului Hristos, pe care o prăznuim astăzi, îi umple de o deosebită bucurie sufletească pe Sfinţii Apostoli, în ale căror suflete, deşi coborâţi de pe Tabor, lumina Dumnezeiască taborică continuă a sclipi, risipind îndoielile, consolidând credinţa lor în dumnezeirea lui Iisus şi pregătindu-i pentru apostolatul creştin. (Pr. dr. Victor Vlăduceanu)
La finalul Sfintei Liturghii Preasfințiul Siluan a rostit o rugăciune de binecuvântare a primelor roade ale viței-de-vie, precum și alte roade ale câmpului, ca semn de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu Care dăruieşte oamenilor darurile Sale, daruri care se obţin prin binecuvântarea lui Dumnezeu.
Răspunsurile liturgice au fost date de către corul mănăstirii Curchi condus dl Dumitru Buga.
