Versuri din volumul de poezie religioasă „Te rog,nu intra în biserică la fel ca în muzeu” semnate de Schimonahul Irineu (Pânzaru), Editura „Cu drag”, Chișinău 2013.
* * *
Iartă-ne cum poți numai Tu, iubite Iisuse.
Demult nu mai suntem vrednici să deschidem gura,
toate cele frumoase sunt aici aduse,
iar noi nu prețuim nici omul, nici natura.
Cine cade sincer la piciorele tale?
Se mai uită cineva în inima celuilalt,
nu din calcul, nici pentru că uitarea îl bate,
dar cu suferință și iubire de frate?
Omule, să nu pui pietre, ci doar petale
întotdeauna pe inima altuia – cald
o să-ți fie numaidecât ție ca și lui.
Când deschizi din greșeală gura, mai vezi ce spui
tot privind lumea asta deșartă în față…
Vezi originalul, ori copie de viață?
Și ai făcut ceva ca asta să se schimbe?
Rolul de lingură acordă-l numai limbii,
Adică rostirii cu dragoste, blajine –
și rostirea asta e calea către bine.
Când faci așa, toată frumusețea o ai spus,
Iisus e mult mai aproape, iar răul – s-a dus.