În Duminică a XIX-a după Cincizecime, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
Sfânta Evanghelie ne înfățișează o scenă cutremurătoare: la porțile cetății Nain, un convoi funerar ducea spre mormânt pe singurul fiu al unei văduve. Potrivit rânduielilor iudaice, morții erau îngropați în afara cetății, fiind socotiți necurăți potrivit Legii lui Moise.
La ieșirea din oraș, acest convoi al morții s-a întâlnit cu mulțimea care Îl urma pe Hristos. Moartea s-a întâlnit față în față cu Viața. De o parte erau oamenii copleșiți de durere, de cealaltă — cei plini de nădejde, care mergeau cu Domnul vieții.
Când Dumnezeu este prezent, această întâlnire are un singur deznodământ: biruința Vieții asupra morții, a veșniciei asupra vremelniciei.
Sfânta Scriptură vorbește despre nouă învieri înainte de Învierea Domnului: trei în Vechiul Testament și șase în Noul Testament, dintre care patru săvârșite direct de Hristos — între ele și învierea fiului văduvei din Nain. Această minune, consemnată doar de Sfântul Evanghelist Luca, are o frumusețe aparte: Mântuitorul nu este chemat, ci Se apropie singur, mișcat de durerea femeii.
„Văzând-o Domnul, I s-a făcut milă de ea și i-a zis: Nu plânge!” (Luca 7, 13). Apoi a atins năsălia și a rostit cuvântul dătător de viață: „Tinere, ție îți zic: scoală-te!” (Luca 7, 14). Cuvântul Său, același prin care a fost creată lumea, a învins moartea: tânărul s-a ridicat, iar plânsul s-a prefăcut în bucurie.
Prin această minune, Hristos arată că El nu dăruiește doar viață trupească, ci și viață veșnică. Și astăzi El poate învia suflete rănite de păcat, redându-le viața prin iertare, har și Sfintele Taine. La sfârșitul veacurilor va învia și trupurile, așa cum a spus: „Vine ceasul… când morții vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, și cei ce vor auzi vor învia” (Ioan 5, 25).
Sfântul Nicolae Velimirovici tâlcuiește: „Mulți din cei morți au auzit glasul Fiului lui Dumnezeu și s-au sculat la viață. Unul dintre ei ni se înfățișează în Evanghelia de astăzi”.
Hristos poate învia și astăzi sufletul fiecăruia dintre noi. Venim adesea la Sfânta Liturghie împovărați, poate chiar „morți” lăuntric, dar dacă ne deschidem inima, putem pleca acasă înviați. El este izvorul vieții, biruitorul morții și singura noastră nădejde. Oriunde Se arată Hristos, moartea nu mai are ultimul cuvânt.
