„Vânarea peștilor lăsând, Apostole, pe oameni ai vănat cu trestia învățăturii, aruncând ca undiță îndemnarea la buna credință, și scoțând dintru adâncul înșelăciunii toate neamurile, Andreie Apostole, cu Petru fiind de un sânge și lumii învățător cu mare glas, rugându-te nu înceta pentru noi, cei ce cu credință și cu dragoste, prea marite, bine lăudăm pururea cinstita pomenirea ta.”
În ziua prăznuirii Sfântului Apostol Andrei, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, ÎPS Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Sfântul Andrei a fost pescar de meserie şi înainte de a deveni ucenic al Mântuitorului fusese ucenic al Sfântului Proroc Ioan Botezătorul, împreună cu Sfântul Ioan Evanghelistul. Când Iisus a venit la Iordan, Ioan Botezătorul a spus despre El: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” (Ioan 1, 36), iar cei doi ucenici ai săi, ştiind la cine se referă prorocul, s-au dus după El, L-au întrebat unde locuieşte, iar Iisus i-a luat la casa Sa, unde au rămas în ziua aceea până la ceasul al 10-lea, adică ora 4 după-amiaza (Ioan 1, 35-39). Întâlnirea şi convorbirea cu Iisus le-au schimbat viaţa definitiv, de aceea, atunci când îi va chema să Îl urmeze, ei o vor face imediat (Ioan 1, 40-43).
Sfântul Andrei reprezintă chipul credinţei statornice în faţa furtunilor acestei lumi, pe care le-a văzut zdrobite când s-a aşezat pe Cruce, urmând Învățătorului iubit. Această iubire care l-a scos din casa lui în Betsaida şi i-a deschis gura pentru a propovădui numele lui Hristos până în capătul lumii, Andrei pescarul, a devenit pescar de oameni cu undiţa iubirii dumnezeieşti. Apostolul cel intai chemat a propovaduit in Bitinia si Pont, precum si in alte tinuturi ce se afla langa Marea Neagra, ajungand in Scitia, la Dunare, unde a zabovit propovaduind geto-dacilor, romanilor si grecilor aflati atunci acolo. Pentru ca stramosii nostri geto-daci au primit cuvantul Evangheliei si au fost botezati de Sfantul Apostol Andrei, il cinstim ca ocrotitor si parinte spiritual al poporului nostru.
Sfantul Andrei moare rastignit cu capul in jos, la Patras, in Ahaia (Peloponez) pe o cruce in forma de X. Se spune că atunci când s-a apropiat de ea ar fi rostit următoarele cuvinte: „Te salut, cruce preţioasă, care ai fost sfinţită prin corpul Dumnezeului meu şi împodobită prin membrele Sale, ca şi cu nişte pietre scumpe. Mă apropii de tine plin de bucurie, primeşte-mă în braţele tale! O, cruce mântuitoare care ai fost înfrumuseţată prin membrele Domnului, cu foc te-am iubit! De mult te doresc şi caut! Dorinţa mi s-a împlinit, primeşte-mă în braţe, scoţându-mă din mijlocul oamenilor, şi mă du la Stăpânul meu. Acel ce S-a servit de tine spre a mă răscumpăra, să mă primească prin tine“ (Vieţile Sfinţilor, 1898, pg 67-68).
Sfinte Apostol Andrei, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!
