În Duminica a XX-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei și Vicar mitropolitan, a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău, înconjurat de soborul de slujitori ai Catedralei.
Evanghelia acestei Duminici ne cheamă la o adâncă meditație asupra felului în care primim Cuvântul lui Dumnezeu. Mântuitorul ne învață că nu e suficient doar să ascultăm, ci să și împlinim. Cuvântul Domnului rodește doar acolo unde găsește inimă curată și smerită. Dacă pământul inimii noastre e plin de spini, de pietre sau de uscăciune, atunci sămânța harului nu poate aduce rod.
Hristos ne amintește că rodirea este semnul vieții adevărate și al credinței lucrătoare. Fiecare om primește daruri diferite, dar tuturor ni se cere să aducem rod după măsura noastră – unul însutit, altul șaizeci, altul treizeci. Nimeni nu se va putea îndreptăți că n-a avut puterea sau prilejul de a rodi, căci Dumnezeu dă tuturor harul Său.
Sfântul Luca al Crimeii ne arată calea prin care putem face să rodească semințele lui Dumnezeu: „Cum să udăm semințele lui Dumnezeu? Cu lacrimi – cu lacrimi de pocăință pentru păcatele noastre. Să le luminăm cu lumina dragostei și să le încălzim cu căldura faptelor bune și a milosteniei.”
De atâtea ori Cuvântul vieții a fost semănat în inimile noastre, dar l-am lăsat adesea să se piardă între grijile lumii, între spinii nepăsării și ai păcatului. Însă câtă vreme trâmbița sfârșitului nu a sunat, nu e târziu să ne desțelenim sufletul prin pocăință și spovedanie, să primim din nou sămânța Evangheliei și s-o udăm cu apele harului.
Să-L rugăm pe Hristos, Semănătorul dumnezeiesc, să ne facă și pe noi pământ bun și roditor, ca darul Lui să nu se reverse în zadar peste inimile noastre, ci să aducă roade de credință, iubire și mântuire.
