În Duminica a XIX-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Parabola bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr ne descoperă care este destinul omului după moarte, în veşnicie, şi care sunt totodată elementele care determină acest destin. Ne înveţă adevărul fundamental că aici, pe pământ, ne pregătim locul de dincolo, lumea cealaltă.
Evanghelia acestei Duminici ne îndeamnă să nu fim indiferenţi faţă de Lazării din jurul nostru, din lumea noastră: la toți acei care au nevoie de ajutorul nostru. Să avem milă şi iubire făptuitoare. Să nu lăsăm ca mila noastră să treacă cu indiferenţă pe lângă ei, deoarece iubirea este suprema responsabilitate pentru altul. Făcând binele din iubire, vom aduce mângâiere, alinare şi bucurie celor mai trişti ca noi şi vom face dovada că am înţeles faptul că „atâta valorăm ca oameni, câtă bucurie facem în jurul nostru”.
„Omul e al lui Dumnezeu, şi prin urmare şi firea toată e a lui Dumnezeu, înseamnă că tot ce are omul este de fapt al lui Dumnezeu, care doar îi dă omului în folosinţă. Şi nu dă tuturor deopotrivă. De ce nu ? Pentru că oamenii sunt liberi, sunt făpturi cuvântătoare. Dumnezeu nu împarte mecanic, nu împarte unor făpturi doar pe jumătate vii, lipsite de înţelegere. Da făpturilor Sale în chip felurit, tocmai pentru ca să se vadă că sunt înzestrate cu liberă-voinţă, şi pentru ca oamenii să-şi dea seama că depind unul de celălalt, că, prin cele primite de la Dumnezeu, lucrează la mântuirea lor şi a altora,” menționează Sf. Nicolae Velimirovici.
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, Ierarhul Orheiului a vorbit despre nemurirea sufletului și despre cele două destinații la care acesta poate ajunge după moarte, destinații ce sunt determinate de felul în care trăim pe pământ. „Să ne dea Dumnezeu înțelepciunea de a primi pildele evanghelice ca îndemnuri mântuitoare și să conștientizăm că viața noastră pământească este trecătoare. Scopul călătoriei noastre este Împărăția Cerurilor și binecuvântați vom fi, dacă ne vom călăuzi de lumina Evangheliei, pentru a alege mereu calea cea dreaptă și mântuitoare,” a menționat Preasfinția Sa.
„Dacă dai pâinea ta celui flămând – zice profetul Isaia – şi saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei” (cap. 58, 10). Fapta de milostenie ne ajută să avem părtăşie de lumină şi să-L cunoaştem pe Dumnezeu ca lumină. Dumnezeu trebuie să devină lumina care ne aduce cunoştinţa cea adevărată şi lumina întregii noastre vieţi. Să ne aducem aminte de afirmaţia Sfântului Grigorie de Nyssa: „Cine nu a cunoscut pe Dumnezeu ca lumină Îl va cunoaşte ca foc”.
