Pregătiţi-vă fără întârziere: vremea trece şi vă apropie de sfârşitul vieţii, iar apoi va trebui să încheiaţi socotelile cu Stăpânul Cel Drept pentru toată viaţa. Da, zic, să ne pregătim toţi pentru a dobândi sufletului haină curată, sfântă, bineplăcută Mirelui Ceresc. (Sfantul Ioan de Kronstadt)
În Duminica a XIV-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pilda Nunţii Fiului de Împărat, rânduită a se citi în această Duminică, face parte dintr-o serie de istorisiri profetice evocate de Mântuitorul Hristos în zilele premergătoare patimilor Sale şi jertfei de pe Golgota, jertfă care a avut ca finalitate restaurarea fiinţială a oamenilor şi inaugurarea împărăţiei lui Dumnezeu.
Precum un Împărat, Dumnezeu ne cheamă la nunta Fiului Său. Adică la bucurie, la comuniune şi la ospăţ, precum se cuvine unei nunţi adevărate. La un ospăţ de nuntă se invită cei apropiaţi, cei de acelaşi neam. Ne invită pe fiecare ca pe cei apropiați. „Pe toţi îi cheamă Milostivul Dumnezeu la mântuire, dar foarte puţini se supun Lui. Potrivit negrăitei iubiri dumnezeieşti faţă de noi, cu toţii facem parte din cei chemaţi, dar foarte puţin dintre noi intră în rândul celor aleşi, fiindcă intrarea în rândul celor aleşi este lăsată în seama alegerii voii noastre” ne spune Sfântul Ignatie Briancianinov.
Această pildă ne descoperă adevărul că suntem chemați la o relație cu un Dumnezeu care Se mânie pe noi sau Se veselește în funcție de starea și atitudinea noastră. Simpla conștientizare a acestui lucru aduce pentru noi o înțelegere superioară asupra a tot ceea ce facem și a întregii noastre existențe.
În acest sens Sfântul Simeon Noul Teolog spune că „cel chemat printr-o bună simţire şi ridicat la înălţimea vederii duhovniceşti prin lucrarea poruncilor cunoaşte fără rătăcire pe Dumnezeu şi înţelege limpede schimbarea săvârşită cu el. Căci vede pururea harul Duhului care luminează de jur împrejur, care poate fi numit haină şi purpură împărătească, sau mai bine-zis e Hristos Însuşi, dacă cei ce cred în El s-au îmbrăcat în El (Rom. 13, 14)”.
