În Duminica a XI-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.
Parabola acestei Duminici, a fost spusă de Mântuitorul Hristos pentru a sublinia importanţa iertării semenilor care ne greşesc, cu o iertare deplină chiar pentru lucruri mari. Ea este răspunsul Domnului la întrebarea lui Petru: „Doamne, de câte ori va greşi faţă de mine fratele meu, şi îi voi ierta lui? Oare până de şapte ori?” (Matei 18, 21). Deoarece învăţătorii religioşi iudei propuneau să se acorde iertare cel mult de trei ori, Petru consideră, probabil, că este foarte potrivit din partea lui să sugereze: „Oare până de şapte ori?”. Însă Domnul îi surprinde pe Apostoli, arătându-le marea iubire a lui Dumnezeu faţă de oameni, pe care ei nu o cunoşteau încă, răspunzând astfel: „Nu zic ţie până de şapte ori, ci până de şaptezeci de ori câte şapte” (Matei 18, 22).
De câte ori să iertăm? Și Domnul îi răspunde lui Petru, nelimitat. De ce acest lucru? Pentru că Dumnezeu Însuși ne-a iertat de toată lucrarea noastră rea, dar și de nelucrare, inimaginabil de mult, față de capitalul pe care l-am primit în vederea lucrării față de ceilalți. Dumnezeu ne iartă nouă totul, cu o singură condiţie: aceea de a cere şi noi iertare şi la rândul nostru să iertăm şi noi.
Noi toţi îi datorăm mult mai mult lui Dumnezeu decât fiecare dintre noi semenului nostru. Dumnezeu este dispus să ne ierte dacă ne iertăm şi noi semenii, cu puţinele lor datorii faţă de noi, iar atunci Tatăl ceresc va şterge datoriile cele mari pe care le avem la El. Cel care nu face efortul de a ierta nu va fi iertat, la fel cum cel care nu face efortul de a iubi nu va fi iubit, pentru că Hristos Domnul a înlocuit legea talionului (ceea ce tu mi-ai făcut mie eu îţi fac ţie) cu legea iubirii (ceea ce Dumnezeu mi-a făcut mie eu îţi fac ţie). Iertarea dă măsura iubirii: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte” (Luca 7, 47), ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur.
Preasfinţitul Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți, în care a vorbit despre faptul că cu toții suntem datornici față de Dumnezeu pentru nenumăratele greșeli pe care le săvârșim. Înăsă El nu ne cere să-I întoarcem sau oferim ceva, decât să-I urmăn exemplul de milă și iertare. „Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea darul iertării semenilor noştri, ținând minte cât de mari sunt greşelile noastre pe care El ni le iartă mereu, în timp ce noi iertăm cu greu greşelile mici ale semenilor noştri”, a menționat Ierarhul.
Să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea darul iertării greşelilor semenilor noştri, aducându-ne aminte de greşelile noastre pe care El ni le iartă mereu, în timp ce noi iertăm cu greu semenilor noştri. Cuvântul Evangheliei de astăzi să lumineze sufletele noastre, pentru ca să ne putem ruga mereu: „Şi ne iartă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri. Şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăveşte de cel rău”.
