În Duminica a IX-a după Cincizecime, cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Evanghelia din această Duminică, cea a „umblării pe ape”, urmează îndată după minunea înmulțirii pâinilor și săturarea celor cinci mii, în același capitol 14 al Evangheliei după Matei. Mântuitorul Se roagă singur pe munte, iar ucenicii sunt pe mare, înfruntați de vânt și valuri. Petru, la chemarea Domnului, pășește pe apă, dar în fața furtunii se teme și începe să se scufunde.
Această scenă ne apropie de propriile noastre lupte. Sunt momente în viață când valurile încercărilor ne par de neînvins, când simțim că „se scufundă corabia” și că toate eforturile sunt zadarnice. Sf. Chiril al Alexandriei spune: „Când ochii credinței se abat de la Hristos și se întorc spre furtună, atunci sufletul se scufundă. Dar dacă strigăm către Domnul, îndată întinde mâna și ne ridică.”
Pericopa Evangheliei de astăzi este bogată în înțelesuri: marea simbolizează lumea cu furtunile și valurile ei, corabia – Biserica lui Hristos, Capul și Cârmaciul ei, iar apostolii – pe toți credincioșii care duc mai departe Evanghelia, indiferent dacă e soare sau furtună.
Mântuitorul ne este pildă și sprijin, la fel ca apostolii și mulțimea sfinților care, în ciuda piedicilor și suferințelor, au mărturisit că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu. El vede lupta noastră, a fiecăruia, cu păcatul și cu ispitele lumii, și vine la timpul potrivit să ne întărească. El stă și bate la ușa sufletului nostru – iar nouă ne rămâne doar să-I deschidem și să-L primim.
În cuvântul de învățătură, Ierarhul Orheiului a subliniat importanța credinței statornice și a rugăciunii neîncetate, amintind că acest pasaj evanghelic se adresează fiecăruia dintre noi, chemat să rămână ancorat în Hristos chiar și atunci când furtunile vieții par să răstoarne corabia sufletului.
