„Dă‑mi, Hristoase, ploi de lacrimi… ca să‑mi spăl întinăciunea cea din pofte si să mă arăt Ţie curăţit, când vei veni din cer ca Judecător” (Triodul, Marți în prima săptămână a Postului Mare, Vecernia, la Doamne, strigat‑am).
Postul Mare este un maraton, un maraton duhovnicesc, iar prima săptămână a acestuia, dacă e rânduită corect, ne dă avântul necesar pentru a-l parcurge spre folos întregul post spre a păși tot mai adânc pe calea pocăinței, iar apoi putea gusta din bucuria Învierii.
Prima săptămână a Postului Mare este dedicată unei intense pregătiri duhovniceşti îmbinate cu o înfrânare foarte aspră în ceea ce priveşte mâncarea. Ca rânduială de postire, în această perioadă, creştinii nu mănâncă nimic până după Pavecerniţa Mare, iar atunci mănâncă doar hrană uscată şi puţină apă (pr. prof. Ene Branişte, Liturgica generală).
Totuși, postul nu e niciodată scop în sine. Postitori găsim și între persoanele de alte credințe. Iar pentru a ne fi de folos, postul trebuie să se facă nu doar cu dreaptă socoteală, ci și întru dreapta credință, spre adevărata întoarcere la Dumnezeu. Sfântul Maxim Mărturisitorul ne spune: „Postul vestejeşte pofta; iar rugăciunea curăţeste mintea şi o pregăteşte spre contemplarea lucrurilor. Căci Domnul ne-a dăruit poruncile pentru şi potrivit cu puterile sufletului”.
În prima săptămână a Postului Mare, la Mănăstirea Curchi, slujba Pavecerniței Mari în care a fost citit Canonul de pocăință a fost săvârșită de către Presfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Sfintei Mănăstiri Curchi.
Iar în zilele de miercuri și vineri ierarhul Orheiului, înconjurat de un sobor de slujitori, a săvârșit Miezonoptica, Utrenia, Ceasurile și Liturghia Darurilor înainte sfinţite.
Liturghia Darurilor mai înainte Sfințite din ziua de vineri s-a încheiat cu binecuvântarea colivei, rânduială care se săvârșește în amintirea minunii pe care a săvârșit-o Sfântul Teodor în vremea lui Iulian Apostatul.
În încheiere, Preasfințitul Siluan a rostit un cuvânt de învățătură, în care a subliniat importanța zilelor din această perioadă a Postului Mare, dar și a rânduielilor bisericești care se săvârșesc. Preasfinția Sa i-a îndemnat pe cei prezenți să continuie nevoința postului, cerându-i Bunului Dumnezeu lacrimi de pocăință care să aducă mila Sa întru izbăvirea de această molima, dar pentru renașterea sufletelor noastre și revenirea către Tatăl Ceresc, care ne este Adevăratul Izbăvitor și Vindecător.
