În această zi de 2/15 februarie 2019, Biserica Ortodoxă prăznuiește Întâmpinarea Domnului nostru Iisus Hristos sau, cum i se mai spune în popor, Stratenia, care este una din cele mai frumoase și mai pline de gingășie sărbători pentru fiecare familie creștină, deoarece are legătură cu îmbisericirea pruncilor după Botez. Prin ea ni se arată exemplul respectării rânduielilor bisericești, deoarece Însuși Mântuitorul, împreună cu mama Sa și cu Dreptul Iosif, se fac împlinitorii celor rânduite în Legea Vechiului Testament.
Această sărbătoare, totodată este pentru mănăstirea Curchi din codrii Orheiului una scumpă și îndrăgită, pentru că prăznuirea ei de 13 ani încoace este legată de istoria acestei minunate Grădini a Maicii Domnului, căci, cu 13 ani în urmă, la 15 februarie 2006, Compania „Teleradio-Moldova” a organizat radio-maratonul „Mănăstirea Curchi: Din ruine spre înălțare!”, atunci începând renovarea propriu-zisă a complexului monastic Curchi. Acesta a reprezentat un act de sensibilizare a opiniei publice, un îndemn pentru creștini de a contribui financiar la renașterea acestui important monument de cultură și spiritualitate.
Începând cu anul 1999, când conducerea mănăstirii a fost încredințată Părintelui Arhimandrit Siluan Șalari, și până în prezent, cu multă dăruire, muncă enormă și jertfire, Egumenul mănăstirii, astăzi PS Siluan, Episcop de Orhei și Vicar mitropolitan, alături de obștea mănăstirii și mulți alți oameni frumoși la chip și la suflet care i-au fost alături pe parcursul anilor, a reușit să readucă acest sfânt locaș la adevărata lui frumusețe și splendoare.
Sărbătorile creștine, în general ne fac părtași trecutului de credință și de viață al poporului nostru drept-măritor, căci ele reprezintă adevărate popasuri, oaze duhovnicești din care luăm putere și viață, dobândim tăria de a păși în rugăciune spre Dumnezeu.
Potrivit Legii Vechiului Testament, toți pruncii de parte bărbătească, întâi-născuții, urmau să fie închinați Domnului la Templul din Ierusalim (Luca 2, 22-23), în a 40-a zi de la nașterea lor. Deci, când s-au împlinit 40 de zile de la Nașterea Mântuitorului, Iosif și Maica Domnului au adus pe Iisus la Templul din Ierusalim, unde a fost întâmpinat, cu cinste și bucurie mare de bătrânul și Dreptul Simeon, în vârstă de 360 de ani, împreună cu Prorocița Ana, postitoare și rugătoare în vârstă de 84 de ani. Odată cu aducerea pruncului în biserică era obiceiul să fie aduse în dar preotului două turturele sau 2 pui de porumbel, poruncă îndeplinită și de Maica Domnului împreună cu Iosif. Acești 2 porumbei însemnau cele 2 firi ale Mântuitorului Hristos: firea cea dumnezeiască și cea omenească, căci Domnul a fost Dumnezeu deplin și om deplin. Căci preotul pe unul din acești porumbei îl înjunghia, iar pe celălalt îl slobozea de se ducea unde voia – aceasta era partea dumnezeiască liberă, iar partea cea trupească, omenească, era înjunghiată, deoarece trupul Său a fost jertfit pe cruce.
Într-un mod foarte viu ne prezintă Sfântul Evanghelist Luca pe Simeon, acest evlavios al Vechiului Testament, ca fiind „drept şi temător de Dumnezeu” (Luca 2, 25), căruia îi făgăduise Duhul Sfânt să nu moară până când nu va vedea pe Domnul Hristos, și pe Prorocița Ana care, ca o adevărată păstrătoare a credinței, „Îi mulţumea lui Dumnezeu şi le grăia despre El tuturor celor ce aşteptau mântuire în Ierusalim” (Luca 2, 38), care, ca și la Nașterea Mântuitorului, s-au bucurat asemenea păstorilor de venirea lui Iisus. Precum atunci, având alături pe Maica Sa și pe dreptul Iosif, Iisus era întâmpinat de păstori și de magi, la fel și acum, este El întâmpinat de dreptul Simeon și de Prorocița Ana – oameni credincioși, care prin viața lor dreaptă și plină de credință se fac vrednici de a întâmpina pe Mesia.
Dreptul Simeon ia în brațe pe Iisus, pentru că el cunoștea ceea ce s-a scris despre dumnezeiescul prunc în profețiile și scrierile Vechiului Testament, învrednicindu-se astfel de a vedea cu ochii săi pe Mântuitorul Cel mult așteptat, pe Mesia – Izbăvitorul, recunoscându-L pe Cel ce era Lumina lumii, Căruia I s-a închinat rostind: „Acum slobozeşte pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor; lumină spre descoperirea neamurilor şi slava poporului Tău Israel” (Luca 2, 29-32). Ochii lui muritori au văzut mântuirea lui Dumnezeu în Pruncul Iisus, pe care îl ținea în brațe, mântuire nu numai pentru un popor ci pentru toate neamurile. Acestea zicând, bătrânul Simeon a căzut și s-a risipit acolo în biserică, iar osemintele lui au fost îngropate lângă zidul bisericii din Ierusalim.
Această măreață icoană a Întâmpinării Domnului în Templu o vedem petrecându-se adesea și în viața noastră, când copiii după ce au fost botezați și unși cu Sfântul și Marele Mir sunt aduși în biserică și încredințați în brațele preotului, care sunt brațele Bisericii, pentru a primi Sfânta Împărtășanie. Căci pruncii de parte bărbătească sunt purtați în brațele preotului până în Altarul bisericii, fiind închinați la sfintele icoane, după care sunt dați iarăși mamelor, pe când fetițele sunt închinate numai la sfintele icoane. Acest fapt ne arată importanța închinării sau încredințării pe care am primit-o ca fii ai Bisericii și de aceea să nu uităm că și pe noi părinții noștri ne-au închinat Bisericii și avem datoria să o slujim. Biserica este locul de întâlnire a omului cu Dumnezeu. De aceea Sf. Ioan Gură de Aur spune că „Cine nu are Biserica de mamă, nu-L are pe Dumnezeu de tată”.
Să-L purtăm și noi pe pruncul Iisus pe brațele inimii și ale sufletului asemenea înaintașilor noștri, așa cum L-a purtat și Dreptul Simeon. Mântuitorul Hristos, Cel ce este primit în brațe de Dreptul Simeon, ne învață prin Cuvântul Sfintei Sale Evanghelii că: „Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil, nu va intra în ea“ (Luca 18, 17), arătând prin prunci starea de nevinovăție către care să ne străduim mereu pentru a o avea cu vrednicie. Harul de a-L întâmpina pe Domnul să ne însoțească toată viața noastră, încât fiecare faptă sau gând să fie pentru noi un adevărat prilej de întâlnire personală cu Mântuitorul Hristos.
Nădăjduim că Mănăstirea Curchi, în care se vor oficia necontenit Dumnezeiasca Liturghie și Sfintele Taine, va fi un loc și semn de binecuvântare asupra poporului nostru drept-slăvitor și tuturor care vor veni aici, căutându-L pe Hristos. Dăm slavă Bunului Dumnezeu și Îi mulțumim pentru această măreață lucrare sfântă, rugând-o și pe Preasfânta Sa Maică, Ocrotitoarea cerească a acestei așezări monahale, să ne păzească cu cinstitul Ei Acoperământ.
Dumnezeu să-i răsplătească pe toți care s-au ostenit de-a lungul anilor și au participat la restaurarea întregului complex monastic Curchi cu pace, bucurie duhovnicească, sănătate și mulți ani binecuvântați!
