Mântuitorul a ales crucea, fiindcă astfel se moare cu mâinile întinse. El S-a sfârşit îmbrăţişându-ne. (Sfântul Atanasie cel Mare)
În ziua prăznuirii Înălţării Sfintei Cruci, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
Biserica Ortodoxă sărbătorește la 14/27 septembrie Înălțarea Sfintei Cruci în amintirea momentului din secolul 4, de la Ierusalim, când Sfântul Ierarh Macarie a ridicat în fața creștinilor Crucea pe care a fost răstignit Domnul nostru Iisus Hristos, descoperită de Sfânta Împărăteasă Elena. Pasajele evanghelice din această zi ne amintesc de Sfânta și Marea Vineri, de Jertfa de pe Cruce a Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci ne îndeamnă la cinstirea deosebită faţă de Cel care ne-a răscumpărat din blestemul Legii cu scump Sângele Lui, pe cruce fiind Răstignit și cu sulița împuns, nemurire izvorând oamenilor, Mântuitorul nostru, Iisus Hristos. „Privită omenește deci, Crucea este osteneală, răbdare, suferință, luptă împotriva răului; și, fiindcă acestea nu pot fi ocolite în viață, nici crucea nu poate fi ocolită, tot omul trebuie să-și poarte crucea sa. Plata păcatului este moartea: crucea ispășirii și a suferinței este firească în acest veac. Prin suferința Sa, Mântuitorul însă a deschis o nouă perspectivă Crucii: suferință, dar nu spre moarte, ci spre viață; popas spre bucuria învierii. Puțina suferință a Crucii, ne scapă de veșnicia morții. De aceea, Hristos aștepta cu dor Crucea, iar mucenicii căutau și se bucurau de chinuri, știind că „pătimirile de acum nu sunt vrednice de mărirea care ni se va descoperi,” ne spune părintele Petroniu Tănase.
„Dumnezeu, prin dragostea Sa, ne-a dat pe cruce un alt rai, mai bun decât cel pe care l-a pierdut Adam, un rai în ceruri, unde este lumina Sfintei Treimi. Ce vom da Domnului pentru dragostea Sa?”, ne îmtreabă Sfântul Siluan Athonitul.
