Situată la 12 km de centrul raional Orhei şi la aproximativ 55 km de oraşul Chișinău, în apropierea rîuleţului Vatici, pe pantele unui deal pitoresc, acoperit preponderent cu păduri de stejar, mănăstirea Curchi se întinde pe 2 terase – în partea de sus este curtea mănăstirii, iar pe cea de jos se află un iaz de piatră.
Se consideră că anul 1773 este anul fondării sale, anume atunci un localnic, Iordache Curchi (Curchiu) s-a călugărit şi a fondat aici un schit, luîndu-şi numele Ioan. El a construit biserica din lemn Sf. Dimitrie. Iar în anul 1810, un ofiţer rus originar din Transilvania, Teodor Sabeu, în locul bisericii de lemn a construit prima biserică din piatră Naşterea Maicii Domnului. În anul 1864 sau 1872, această biserică a fost demolată, iar în locul ei a fost construită o biserică nouă, mare, cu acelaşi hram, care este astăzi biserica de vară a mănăstirii. Anterior, în 1844, a fost construită încă o biserică din piatră, de iarnă, biserica Sf. Dumitru. În anul 1909 a fost construită o mica biserică de pomenire cu hramul Tuturor Sfinţilor în cimitirul mănăstirii. Ultima biserică a mănăstirii – Sf. Nicolae a fost construită în anii 1938-1939.
În anul 1958 mănăstirea a fost închisă, iar în anul 1961 aici a fost deschis Spitalul de psihiatrie şi narcologie, care a existat pînă în anul 2002, deşi decizia cu privire la renaşterea mănăstirii a fost luată de Guvern încă în 1992. În răstimpul cît a funcţionat ca spital toate clădirile mănăstirii au ajuns într-o stare deplorabilă. Asta cu toate că mănăstirea se număra printre edificiile protejate de stat, dar niciodată pe tot parcursul acestor ani nu a fost reparată şi nici nu s-au alocat bani în acest scop.
La 15 februarie 2006, compania Teleradio-Moldova a organizat radiomaratonul „Mănăstirea Curchi: Din ruine spre înălțare„. Acesta a fost un act de sensibilizare a opiniei publice, un îndemn pentru creștini de a contribui financiar la renașterea acestui important monument de cultură și spiritualitate.
În prezent, teritoriul mănăstirii şi marea majoritate a bisericilor a fost restaurată, dar munca continuă. Din păcate, nici într-o biserică a mănăstirii nu s-au păstrat picturile interioare originale.
Trebuie să vă spunem, că astăzi spre mănăstire duce o şosea bună, în apropierea mănăstirii este o parcare pentru maşini, teritoriul alăturat mănăstirii este îngrijit, iazul a fost curăţat. La începutul anilor 2000 mănăstirii i-a fost cedat teritoriul fostei tabere de pioneri, pe care acum este situată întreaga gospodărie a mănăstirii. Nu în zadar, acest itinerar este unul dintre cele mai frecventate atît de către locuitorii Moldovei, cît şi de pelerinii şi turiştii din străinătate.
***
Situată la 12 km de centrul raional Orhei şi la aproximativ 55 km de oraşul Chișinău, în apropierea rîuleţului Vatici, pe pantele unui deal pitoresc, acoperit preponderent cu păduri de stejar, mănăstirea Curchi se întinde pe 2 terase – în partea de sus este curtea mănăstirii, iar pe cea de jos se află un iaz de piatră.
Se consideră că anul 1773 este anul fondării sale, anume atunci un localnic, Iordache Curchi (Curchiu) s-a călugărit şi a fondat aici un schit, luîndu-şi numele Ioan. El a construit biserica din lemn Sf. Dimitrie. Iar în anul 1810, un ofiţer rus originar din Transilvania, Teodor Sabeu, în locul bisericii de lemn a construit prima biserică din piatră Naşterea Maicii Domnului. În anul 1864 sau 1872, această biserică a fost demolată, iar în locul ei a fost construită o biserică nouă, mare, cu acelaşi hram, care este astăzi biserica de vară a mănăstirii. Anterior, în 1844, a fost construită încă o biserică din piatră, de iarnă, biserica Sf. Dumitru. În anul 1909 a fost construită o mica biserică de pomenire cu hramul Tuturor Sfinţilor în cimitirul mănăstirii. Ultima biserică a mănăstirii – Sf. Nicolae a fost construită în anii 1938-1939.
În anul 1958 mănăstirea a fost închisă, iar în anul 1961 aici a fost deschis Spitalul de psihiatrie şi narcologie, care a existat pînă în anul 2002, deşi decizia cu privire la renaşterea mănăstirii a fost luată de Guvern încă în 1992. În răstimpul cît a funcţionat ca spital toate clădirile mănăstirii au ajuns într-o stare deplorabilă. Asta cu toate că mănăstirea se număra printre edificiile protejate de stat, dar niciodată pe tot parcursul acestor ani nu a fost reparată şi nici nu s-au alocat bani în acest scop.
Abia la începutul anilor 2000 a început restaurarea mănăstirii, fiind luată sub patronajul Organizaţiei Naţiunilor Unite şi a fost finanţată din fondurile acestei organizaţii. În prezent, teritoriul mănăstirii şi marea majoritate a bisericilor a fost restaurată, dar munca continuă. Din păcate, nici într-o biserică a mănăstirii nu s-au păstrat picturile interioare originale.
Trebuie să vă spunem, că astăzi spre mănăstire duce o şosea bună, în apropierea mănăstirii este o parcare pentru maşini, teritoriul alăturat mănăstirii este îngrijit, iazul a fost curăţat. La începutul anilor 2000 mănăstirii i-a fost cedat teritoriul fostei tabere de pioneri, pe care acum este situată întreaga gospodărie a mănăstirii. Nu în zadar, acest itinerar este unul dintre cele mai frecventate atît de către locuitorii Moldovei, cît şi de pelerinii şi turiştii din străinătate.
Situated 12 km away from Orhei raion centre and about 55 km away from Chisinau, near the rivulet of Vatici, on the slope of a picturesque hill coverer mainly by oak wood, the Monastery of Curchi spreads on two terraces – the court of the Monastery is on the upper side, and a lake in the rock on the lower side.It is believed that the Monastery was founded in 1773, when a local resident Iordache Curchi (Curchiu) took monastic vows with the name of Joan, and founded here a skete. He built a wood church consecrated in the name of Saint Great-Martyr Demetrius. In 1810, a Russian officer born in Transilvania, Teodor Sabeu, built the first stone church of theNativity of the Mother of God on the place of old wood church. In 1864 or 1872 this church was demolished, and in its place a new one was erected, with the same patron’s feast. This is currently the Monastery’s summer church.
The Monastery is among the sites most frequently visited by the citizens of Moldova and by pilgrims and tourists from abroad.