De ziua Sfântului Siluan
A fost cândva un om ales de Domnul.
De fapt, cu voia singur s-a ales.
El a iubit în viață pe tot omul
Și pentru-ntreaga lume a plâns ades.
N-a căutat nici slavă și nici cinste,
Era un om ce-n toate s-a smerit,
Pe Domnul Il avea pururea în minte,
Adeseori fiind de ai săi disprețuit.
Întreaga lui ființă ardea într-una,
Fiind aprinsă de iubirea lui Hristos,
Un om cu a cărui rugăciuni se ține lumea,
Desăvârșită ascultare avea și post.
Nu amintim de el numai în ziua pomenirii,
Ne minunăm de viața lui în orice zi,
De-ar încerca întreaga lume să-ne oprească,
Nu ale lui fapte, ci pietrele ar vorbi.
Și-n astă binecuvântată zi de toamnă
Ne adunăm cu toții an de an,
Ca să cinstim cu laude și rugă
Pe robul Domnului, smeritul Siluan.
Și îl rugam cu inimă înfrântă
Să-ndrepte către Domnu-ai noștri pași,
Și să iubim cu dragoste desăvârșită
Pe Domnul, pe prieteni ba chiar și pe vrajmași.
Părinte stareț astăzi noi venim din nou
Cu un buchet din partea tuturor, de roze,
Iar cel mai important, credem, cadou
Să fie aceste scrise-n versuri slove.
Mulți ani, mulți bani și multă sănătate, –
Pe acestea toate lumea le dorește,
Succes, carieră, baftă și prosperitate,
Dar, spre regret, numai cu acestea ea se marginește.
Iubirea către Domnul ce a-i avut-o
Când pragul mănăstiri ai pășit,
Să dea acuma roade însutite,
Pe toate să le duci la bun sfârșit.
Noi stim că viața nu e colorată ca-n povești,
În viața, știm, că nu le reușești pe toate,
Când ai încredere în Dumnezeu – tu biruiești,
Iar dacă pierzi – să pierzi cu demnitate.
Curaj să ai oriunde te vei duce,
Nădejde-n orice împrejurare nu vei fi.
Toiagul să ți-l porți ca pe o Cruce,
Prin Cruce numai te vei mântui.
Să fii în patru ochi când lumea te heretisește,
Când mai nu-ți pun cununi de laur pe grumaz.
Să te comporți cu cei din jur prieteneste,
Iar ochiul sufletului mereu să-ți fie treaz.
Să fii apostol de Hristos trimis în lume,
Oriunde sa-L marturisești și-n orice zi.
Curaj să ai – la lucruri să le spui pe nume
Și crede: Dragostea în veci te va păzi.
Puteri să ai, să fii pentru toți toate,
Când e nevoie să ștergi lacrimi de pe-obraji.
Să fii mereu cu turma-încredințată,
În bucurii și în ispite, și-n necaz.
Să ai credință tare ca o piatră,
Virtute, Har și sănătate iți dorim,
Să nu se stingă niciodata focu-n vatră,
Și toți la poarta Raiului să ne-ntâlnim.
Egumen Augustin
Mănăstirea Curchi
24.09.10