Ca o binecuvântare cerească s-a lăsat zăpada peste seculara mănăstire a Curchilor, în dimineaţa în care obştea monahală aştepta dimpreună cu o numeroasă adunare pe Prea Sfinţitul Episcop Petru de Hâncu.
Odată ajuns la sfânta mănăstire, Vlădica Petru a fost întâmpinat cu deosebită dragoste creştinească de întreaga adunare binecredincioasă în frunte cu stareţul, părintele Arhimandrit Siluan (Şalaru).
După tradiţionala întâmpinare cu pâine şi cu sare a Ierarhului, Prea Sfinţia Sa Petru a condus Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie în biserica „Sf. M. Mc. Dumitru” din incinta mănăstirii, oficiind slujba sfinţirii prestolului.
Frumuseţea paşnică dar în acelaşi timp măreaţă a sfântului locaş, numărul mare de preoţi şi de mireni participanţi la Liturghie, călugării cu plete ninse – toate au avut menirea de a transforma slujba de astăzi în una aidoma celor săvârşite şi cu sute de ani înainte.
Fiecare credincios în parte a avut posibilitatea de a se regăsi în rugăciuni şi de a se apropia de Dumnezeu, în această zi de sărbătoare, când este prăznuit Sf. Ioan Gură de Aur şi anume în acest loc binecuvântat de Dumnezeu care se numeşte mănăstirea Curchi.
După săvârşirea serviciului divin, cu un cuvânt de felicitare şi învăţătură s-a adresat către cei prezenţi Prea Sfinţitul Episcop Petru, vorbind credincioşilor despre frumuseţea dar mai ales responsabilitatea pe care o presupune viaţa monahală. Prea Sfinţia Sa a menţionat că anume călugării sunt rugătorii neobosiţi care cer Domnului pace şi linişte în lume, motiv pentru care şi creştinii din lume trebuie să se roage pentru sănătatea deplină a tuturor celor care au îmbrăcat haina călugăriei.
Ierarhul s-a adresat cu deosebite cuvinte de laudă la adresa părintelui stareţ Siluan (Şalaru), subliniind râvna sa exemplară de care a dat dovadă atunci când s-a apucat, cu ajutorul oamenilor de bună credinţă şi a lui Dumnezeu, să ridice din ruine această podoabă nepreţuită a spiritualităţii naţionale. A mai vorbit şi despre ordinea care a devenit o normă deja pentru toţi membrii obştii monahale şi pe care părintele stareţ o păzeşte cu sfinţenie, despre ospitalitatea sa şi despre atenţia deosebită cu care tratează fiecare creştin în parte venit să îngenuncheze în faţa Atotţiitorului la sfânta mănăstire.
Alese au fost cuvintele Prea Sfinţitului atunci când a vorbit şi despre mănăstirea Curchi în general – menţionând că acest loc binecuvântat este un adevărat liman din învălmăşeala vieţii cotidiene pentru cei ce vor să se regăsească în rugăciune, pentru cei ce vor să găsească tihna sufletului. Căci nu întâmplător, – a mai menţionat Vlădica -, Dumnezeu a binecuvântat mănăstirea cu o primă ninsoare atât de frumoasă, decât doar pentru a arăta frumuseţea şi curăţenia acestui loc deosebit.
Vădit emoţionat de aceste frumoase şi sincere cuvinte de felicitare, Prea Cuvioşia Sa, părintele Siluan, a ţinut să-i mulţumească Prea Sfinţitului Episcop Petru, declarând că în primul rând este o mare onoare pentru întreaga obşte monahală şi pentru creştinii adunaţi în biserică de a-l avea alături de ei în gând de rugăciune pe Prea Sfinţitul, care ştie ca nimeni altul să facă din fiecare slujbă oficiată o experienţă duhovnicească unică şi care prin vorba-i blândă şi aşezată şi prin statornicia credinţei ştie să adune în jurul său atât mirenii cât şi confraţii slujitori pentru a împărtăşi cu ei bucuria trăirii Evangheliei.
Părintele Siluan a trimis un gând bun şi către Înalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul Vladimir, păstorul grijuliu al turmei binecredincioase din cuprinsul Mitropoliei Moldovei, cel care a fost alături de obştea mănăstirii mai ales în momentele grele, făcându-şi simţit sprijinul atât printr-un sfat părintesc, cât şi prin umărul pus la renovarea mănăstirii Curchi.
După aceste frumoase şi binevenite cuvinte de laudă şi de mulţumire, câţiva dintre ctitorii aşezământului monahal s-au învrednicit de înalte distincţii arhiereşti.
