„Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu… Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi..”
(Matei 26, 26-28)
În Joia Mare, Prea Sfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat a săvârşit Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare, unită cu Vecernia la Mănăstirea Curchi.
În Sfânta şi Marea zi Joi pomenim următoarele evenimente: Cina cea de Taină, adică instituirea Sfintei Euharistii; spălarea picioarelor Apostolilor de către Domnul Hristos; rugăciunea cea mai presus de fire a Mântuitorului Iisus Hristos şi vânzarea Lui. În cadrul Proscomidiei, se scoate un Agneţ special din care se pregăteşte Sfânta Euharistie pentru împărtăşirea grabnică a bolnavilor şi a pruncilor nou-botezaţi, în timpul întregului an. Sfântul Agneţ va fi pregătit special şi aşezat în chivotul de pe Sfânta Masă în ziua de marţi din Săptămâna Luminată.
„Cina cea de Taină a fost culminarea lucrării lui Iisus în lume. Dacă nu ar fi avut loc acest „ospăţ” dumnezeiesc, cum este numit în Vechiul Testament, Sfânta Euharistie nu ar fi avut loc. De asemenea, dacă nu ar fi fost Cina cea de Taină s-ar fi zis că Iisus a fost trimis la moarte constrâns de împrejurări, de trădarea lui Iuda, de farisei, de laşitatea lui Pilat, iar Crucea putea apare un simplu mijloc de tortură. De aceea Cina cea de taină trebuie să o privim strâns legată de Cruce şi de Sfânta Euharistie. Jertfa reală adusă la Cină a fost înfăptuită pe Cruce şi dăruită nouă, oamenilor, în Sfânta Euharistie”, ne spune părintele Boris Răduleanu.
În această zi nu ar trebui doar să ne amintim de un eveniment care s-a produs acum 2000 de ani. Trebuie să-l trăim! În acest sens ne ajută fiecare Liturghie. Tot ceea ce Mântuitorul Hristos a rostit la Cina cea de Taină este actualizat acum. Rostul Sfintei Liturghii nu este să ne amintească de nişte evenimente extraordinare pe care le-a săvârşit Hristos, ci să ne învețe să le trăim, să pregustăm Împărăția Cerurilor de pe acum.
Când venim în biserică, noi vrem să ne înfruptăm din realităţile cele cereşti. Prin Liturghie ne angajăm să vedem cerul. Ea este cea mai minunată fereastră a noastră către cer. (Arhim. Emilianos Simonopetritul)
