După ce am prăznuit cu toții mărețele praznice creștine ale Nașterii și Tăierii Împrejur a Domnului, împodobite cu frumoase datini și colinde, iată că poporul nostru drept-slăvitor a îmbrăcat din nou veșmânt de bucurie, frumusețe și sărbătoare, cinstind strălucirea dumnezeiască – arătarea Prea Sfintei Treimi la Botezul Domnului nostru Iisus Hristos.
Un nespus fior deosebit al prezenței Mântuitorului Hristos au trăit astăzi mulțimea pelerinilor și a monahilor adunați astăzi în Biserica „Sf. Ierarh Nicolae” a Mănăstirii Curchi în jurul Sfintei Euharistii, în frunte cu PS Siluan, Episcop de Orhei și clerul rugător.
Cu toții s-au făcut împreună părtași, în această zi de slăvită prăznuire, adevărului de credință proclamat acum aproximativ două milenii în urmă, la Botezul Domnului: „Acesta este Fiul Meu cel iubit, întru Care am binevoit” (Matei 3, 17).
În cuvântul de învățătură rostit după citirea pericopei evanghelice, PS Siluan, Egumenul mănăstirii, a arătat importanța evenimentului celebrat astăzi: „Dacă prin Întrupare Fiul lui Dumnezeu Și-a asumat chipul nostru omenesc pentru a ne mântui, iată că acum la Botez înalță mintea noastră spre dumnezeiasca și înalta cunoaștere a Prea Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh.
Sărbătoarea de astăzi este închinată arătării Prea Sfintei Treimi la Botezul Domnului: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Acum, când Prorocul Ioan atinge creștetul Stăpânului în apa Iordanului, cerul și pământul se îmbracă în strălucirea sfințeniei aduse lumii de Cel ce Se botează, Care în chip preaslăvit ni se descoperă nouă astăzi. Căci prin pogorârea Sa în Iordan, ne-a ridicat pe noi la cunoașterea voinței Tatălui, a cărui glas S-a auzit: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17).
Prin primirea botezului de la marele Proroc și Înaintemergător Ioan, Mântuitorul Hristos a plinit toată dreptatea și voia lui Dumnezeu privitoare la mântuirea și „sfințirea noastră” (I Tesaloniceni 4, 3). Sfântului Ioan Botezătorul i s-a descoperit prin Duhul Sfânt că Pruncul dumnezeiesc Iisus, care S-a născut în Betleemul Iudeii, este Cel ce a venit să ne mântuiască, după cum relatează și Sfântul Ioan Evanghelistul: „Şi Ioan a mărturisit, zicând: „Văzut-am Duhul ca pe un porumbel din cer pogorându-Se şi cum a rămas peste El. Şi eu nu-L cunoşteam, dar Cel ce m’a trimis să botez cu apă, Acela mi-a zis: Cel peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi rămânând peste El, Acela este Cel ce botează cu Duh Sfânt. Şi eu am văzut şi am mărturisit că Acesta este Fiul lui Dumnezeu“ (Ioan 1, 32-34).
Bucuria izvorâtă nouă tuturor din peștera de la Betleem se prelungește în inimile noastre astăzi prin sfințirea lui Hristos în apa Iordanului, așa cum glăsuiește una din cântările noastre bisericești: „Prin baie este mântuirea, prin apă Duhul și prin afundare se face suirea noastră la Dumnezeu” (Stihiră de la Laude).
Îl vedem cu ochii credinței pe Mântuitorul Hristos, căci în toate slujbele la care participăm în aceste zile sfinte simțim prezența Mântuitorului și lucrarea Duhului Sfânt: „Și acum, prin trimiterea Sfântului Tău Duh, vino și sfințește apa aceasta”, cum am auzit în rugăciunile pe care le-au înălțat preoții noștri în ziua de ieri. Duhul Sfânt este Cel care coboară asupra apelor și le sfințește, căci orice sfințire își are izvorul ei în lucrarea soteriologică a Duhului, prezent până la sfârșitul veacurilor în viața Bisericii, mai ales în Tainele ei. Îi simțim prezența Duhului Sfânt și binefacerea asupra sufletului și trupului în fiecare gând și faptă pe care le îndreptăm către Dumnezeu. Prin lucrările Duhului Sfânt primim putere ca să fim fii ai Bisericii, să păstrăm învățătura Ei și să prisosim pururea în dragoste unii față de alții.”
De asemenea, PS Sa a arătat că „prin Botezul Domnului nostru neascultarea lui Adam a fost cu adevărat spălată de apele Iordanului, pe care Iisus a sfințit-o botezându-Se. Odată cu gustarea din Sfânta Agheasmă, să pătrundă în sufletele noastre lumina cea cerească, lumina Duhului Sfânt prin care, cu ochii credinței, sorbim din strălucirea slavei lui Hristos, bucurându-ne de sfințenia și mântuirea pe care a dus-o lumii. Amin”, a menționat Episcopul de Orhei.
După rugăciunea amvonului, soborul preoțesc, în frunte cu PS Siluan, Episcop de Orhei și Egumen al Sfintei Mănăstiri Curchi, s-a deplasat în procesiune la izvorul mănăstiri, unde a oficiat slujba sfințirii celei mari a apei.
La sfârșitul slujbei, Episcopul de Orhei a evidenţiat însemnătatea Apei sfinţite astăzi, îndemnându-i pe credincioşi să guste din aceasta timp de opt zile şi să-şi stropească locuinţele şi locurile de muncă: „La Bobotează se sfințesc apele, e o tradiție de la începutul creștinismului, este unica slujbă și cea mai prețioasă și vindecătoare aghiasmă, care se ia până la Odovania Praznicului. Se ia după Botezul Domnului în fiecare dimineață pe nemâncate, dar se folosește ori de câte ori avem suferințe și nevoi și boli pentru că, după Sfânta Împărtășanie, apa sfințită e cea mai puternică armă împotriva diavolului. Însăși rânduiala slujbei din cadrul Praznicului Epifaniei lămurește de ce este necesar să ne împărtășim din apa sfințită la Bobotează. În sfintele rugăciuni se reliefează beneficiile Aghiasmei Mari, pentru că ne sfințește sufletele și trupurile, casele, gospodăriile, pământurile și întreg spațiul în care ne desfășurăm activitatea. Prin această sfințire și a naturii, a tot ceea ce îl înconjoară pe om, Sfânta noastră Biserică ne arată că Dumnezeu trebuie mărturisit și lăudat nu numai în biserică, ci și în afara ei. Trebuie să avem convingerea că apa sfințită ne vindecă, întrucât ne sporește credința și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni.
Gustând cu toții din apa sfințită a Bobotezei, să ne facem părtași adevărului de credință proclamat atunci, la Botezul Domnului: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit” (Matei 3, 17), și să primim în sufletele noastre lumina cea cerească, lumina Duhului Sfânt, prin care să ne bucurăm împreună de sfințenia și mântuirea pe care a adus-o Domnul Iisus Hristos lumii întregi!”
La finele slujbei de sfințire a Aghiasmei celei Mari toţi credincioşii au fost stropiţi și binecuvântați de către ierarhul Orheiului, care le-a transmis credincioșilor prezenți: „Dorim ca Praznicul de astăzi să însemne izvor de zâmbet acolo unde-i întristare! Ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi cei care aţi venit astăzi şi să vă dăruiască bucuria pe care a simţit-o Hristos Domnul când a fost mărturisit de Tatăl ca Fiu iubit şi adeverit de Duhul Sfânt în chip de porumbel.”
Conform îndătinatului obicei, credincioșii prezenți au luat și au dus la casele lor agheasmă mare, care a fost sfințită printr-o rânduială specială de o rară frumusețe liturgică.
Prin botez, Luminătorul și Izbăvitorul nostru, chip de rob luând, vine să se boteze de către rob, iar Înaintemergătorului i se bucură sufletul, înspăimântându-se și cutremurându-i-se mâna în același timp, căci și oștile cerești participă la aceasta.
Apele Iordanului îl primesc astăzi pe Cel ce ne-a învrednicit pe noi de iertare, căci plecându-Și creștetul Înaintemergătorului, sfărâmă prin aceasta capetele diavolilor.
