„Cine va spune puterile Tale, Hristoase? Sau cine va număra mulțimea minunilor Tale? Că precum ai fost văzut în două firi pe pământ, pentru bunătatea Ta, îndoite tămăduiri ai dat și celor bolnavi. Că ai deschis nu numai ochii cei trupești ai celui orb din naștere, ci şi pe cei sufletești. Pentru aceasta te-a mărturisit pe Tine Dumnezeu tăinuit în trup, Cel ce dai tuturor mare milă” (Stihiră la Laudele Utreniei).
În Duminica VI-a după Paști, zi în care îl prăznuim pe Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi
Pericopa evanghelică din Duminica a 6-a după Paști, ne înfățișează una dintre minunile Mântuitorului, arătându-ne felul în care Lumina dumnezeiască, adică Dumnezeu Însuși, S-a făcut cunoscută oamenilor, dăruind lumină ochilor sau vedere unui orb din naștere. Evanghelistul Ioan ne relatează că Iisus Hristos a întâlnit un orb din naștere. Apostolii, văzându-l pe cel orb, L-au întrebat pe Domnul: cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus le răspunde că n-a păcătuit nici acesta, nici părinții lui, dar el s-a născut cu această deficiență fizică, ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu (cf. Ioan 9, 3).
Minunea dăruirii vederii orbului din naștere și cunoașterea duhovnicească în care acesta s-a întărit, până la a vedea cu propriii ochi pe Cel care îi restaurase lumina și demnitatea, este un act mântuitor la care noi, cei scăldați în apa Botezului, suntem îndemnați să reflectăm în această ultimă duminică din perioada pascală. Așa cum la această minune a participat o asistență numeroasă, însă doar cel care a înțeles gestul creator și rațiunea care a stat la originea vindecării îl descoperă pe Mântuitorul ca Fiu al lui Dumnezeu, la fel şi învierea obștească va cuprinde întreaga umanitate, dar la cina veșnică vor intra doar cei care au înțeles și au mărturisit opera de mântuire.
„Dumnezeu dragoste este, El cu neostoită sete caută pe fiecare dintre noi, Îi este dor de noi, în a Sa dragoste către noi, El nu se schimbă, oricât ne-am schimba noi față de El, El pururea năzuiește să ne covârșească cu bunătăți”, spunea părintele Sofronie Saharov. Dumnezeu nu vrea să ne lase în orbirea noastră și ne oferă și în această duminică o șansă în plus, să ne vindecăm de întunericul din noi, să ne apropiem de Dătătorul de Lumină și să trăim în Lumină.
