În Duminica a 5-a după Paști (a Samarinencei), cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Ortodoxe din Moldova, Înaltpreasfințitul Mitropolit Vladimir, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan, a săvârşit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Catedrala Mitropolitană „Nașterea Domnului” din Chișinău. Preasfinței Sale i-a coliturghisit soborul de slujitori ai Catedralei.
Oricât de păcătos ar fi omul, Dumnezeu îl poate ridica, îl poate mântui, de aceea și dialogul dintre Hristos și femeia samariteancă începe sub forma unei nedumeriri: „Cum Tu,… ceri de la mine…” (Ioan 4, 9). Mântuitorul Hristos ne cere fiecăruia deschiderea sufletească, pentru ca să ne poată mântui. Acest lucru nu doar trebuie să ne cutremure, ci și să facă curajoși și plini de îndrăzneală. Dumnezeu, Marele Iubitor de oameni, ne dăruiește apa cea vie (Ioan 4, 10), apa botezului, începutul mântuirii noastre, din care, dacă ne împărtășim, nu mai însetăm niciodată. Însăși mărturisirea credinței, la Botez, în moartea și Învierea lui Hristos generează râuri de apă vie din care se adapă (Ioan 7, 38) continuu ființa umană, însetată și dornică de cunoaștere permanentă.
Femeia samarineancă care odinioară fusese stăpânită de plăceri „se arată mai înaltă şi mai tare decât grijile pentru trup şi… dispreţuind setea, se întoarce, prin credinţă, spre o altă deprindere“. Ea nu se aseamănă slugii celei leneşe, care îngroapă talantul pe care l-a primit, ci face cunoscut şi altora binele dăruit ei. Cea care la început nu înţelege nimic devine acum „introducătoare în taine“ (Sfântul Chiril al Alexandriei). Le face și altora mai netedă calea spre credinţă“, zicând: „Veniţi şi vedeţi!“ Ea este plină de râvnă şi de înţelepciune, iar sufletul ei este cuprins de focul divin şi nimic nu-l mai stinge. „Deci au ieşit din cetate şi veneau către El.“ (vv. 30). Aleargă în grabă pe drum spre Iisus. Samarineanca devine misionara Evangheliei lui Hristos, pe care ea o auzise din gura Lui şi care îi potolise setea sufletului. Căci Domnul spunea: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea“ (Ioan VII, 37). Acest moment este o Cincizecime mai înainte de Cincizecimea apostolilor. De aceea, Duminica Samarinencei este rânduită la jumătatea intervalului dintre Înviere şi Rusalii. „Mulţi dintre samarineni au crezut în El.“ Îl rugau stăruitor să rămână la ei. Şi a rămas acolo două zile. „Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui“ (v. 39-41).
În cadrul Sfintei Liturghii PS Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți, vorbind despre faptul că întrucât Dumnezeu este Duh, I se cuvine și inchinare in duh, ceea ce înseamnă că închinarea noastră trebuie să se facă din mișcarea lăuntrică a inimii, prin gândurile și rugăciunile înălțate. „Trebuie să ne rugăm Mântuitorului pentru mântuirea noastră, să ne rugăm ca să fie cu noi duhul iubirii de Dumnezeu şi de oameni, ca să putem răspunde cu iubirea noastră la iubirea lui Hristos. Închinarea noastră, să fie în primul rând cea netrupească, cea a sufletului, care este îndreptată către Creatorul Său,” a menționat Preasfinția Sa.
În închierea slujbei PS Siluan a adresat un cânt de felicitare protoireului mitrofor Andrei Burlescu, cu ocazia aniversării a 65 de ani de viață, dorindu-i încă mulți ani de slujire rodnică pe tărâmul slujirii sacerdotale.
