„În Duminica trecută Biserica a făcut pomenire despre neasemuita iubire de oameni pe care Dumnezeu ne-o arată nouă, prin pilda risipitorului care a fost mântuit. În duminica de astăzi, Biserica ne învaţă despre înfricoşătoarea judecată viitoare a lui Dumnezeu (…). Îndurarea şi îndelunga-răbdare preced judecata dumnezeiască, întrucât Dumnezeu posedă şi cuprinde în Sine, mai presus de toate, întreaga virtute, fiind El în acelaşi timp şi drept, şi milostiv, căci mila Sa nu se împotriveşte judecăţii Sale…” (Sfântul Grigorie Palama)
În Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.
Evanghelia acestei Duminici începe cu cuvintele: „Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale” (Mt. 25, 31). Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind acest text, constată că „vorbele Lui produc o mare frică și o înspăimântare, pentru că atunci când coboară din ceruri ca să Se așeze pe scaunul de domnie al slavei Sale, toți sfinţii îngeri coboară împreună cu El la locul Judecăţii de Apoi, eliberând întregul rai ceresc”.
În timpul vieții sale pământești, Mântuitorul Hristos nu a îndepărtat niciodată pe cineva. El Însuși a spus: „Cel care vine la Mine nu va fi scos afară” (In. 6, 37), iar după Înălțarea Sa, de-a lungul întregii istorii a omenirii, „Iisus Hristos, ieri şi azi şi în veci, este același” (Evr. 13, 8). Domnul este drept în Cuvântul Său, iar în iubirea și în îndurarea Lui nesfârșită nu a existat și nici nu va exista niciodată o ocazie când să nu primească sau să nu acorde iertare unei persoane care vine la El cu pocăință. Totuși, la Judecată, nu va mai fi nici o șansă de pocăință, iar Judecătorul va fi imparțial, așa cum au spus Sfinții Părinți.
Sfântul Maxim Marturisitorul se întreabă de ce-i numita Judecata de Apoi infricosatoare? Oare în sensul ca Dumnezeu stă acolo ca un dictator, împarte sentințe ca un procuror ceresc tuturor oamenilor? Sfantul Maxim ne spune că Judecata aceea este înfricoșată, adica mult mai bine și mai corect decât înfricoșătoare, pentru ca în momentul respectiv toți ne vom simți sufletele dezvelite, toate ascunzișurile vor ieși la iveală, încât nici noi înșine nu vom mai avea puterea să punem la îndoială nimic din tot ceea ce am făcut rău. De aceea este înfricoșată Judecata de Apoi, în sensul că nu vom puteam să-L păcălim pe Dumnezeu și nici pe noi înșine.
După citirea pericopei evanghelice, PS Siluan a rostit un cuvânt de învățătură, în cadrul căruia a subliniat că „Viața în Hristos implică trăirea în comuniune cu aproapele, în dragoste față de cei din jur. Tot ceea ce facem pentru aproapele, facem pentru Dumnezeu. Viața trăită în dragoste este elementul judecății noastre, dacă nu există această esență a vieții, suntem încă departe de Dumnezeu.”
Nimeni care nu este bun nu poate nădăjdui după moarte o soartă bună, chiar de ar număra mii de sfinţi între strămoşii săi, căci fiecare, zice Apostolul, „va lua după cum a lucrat în viaţa cea trupească, ori bine, ori rău” (2 Corinteni 5, 10). (Sfântul Ioan Gură de Aur)
