În Duminica a XXVI-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică care se citeşte în această Duminică ne prezintă un act de mare milostivire a Mântuitorului Hristos, şi anume vindecarea unei femei gârbove, care suferea astfel de 18 ani. Văzând-o, Iisus a fost mişcat de suferinţa femeii, a chemat-o, Şi-a pus mâinile asupra ei şi i-a zis: „Femeie, eşti dezlegată de neputinţa ta!” (Lc. 13, 12). Dacă totul s-ar fi oprit aici, ar fi fost foarte bine. Numai că, în aceste condiţii, „mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, zicea mulţimii: Şase zile sunt în care trebuie să se lucreze; venind deci într-acestea, vindecaţi-vă, dar nu în ziua sâmbetei!” (Luca 13, 14).
Mai-marele sinagogii era condus de partea formală, de învelişul exterior al Legii, nu mai putea face diferenţa între vindecarea unui om, între izbăvirea de o suferinţă de 18 ani, şi împlinirea unei prescripţii a legii mozaice. Mântuitorul înfruntă ipocrizia acestuia, învățându‑i și învățându‑ne pe toți că ipocrizia este păcat.
„Omul găsește pentru sine în orice situație o justificare, dar când este vorba de celălalt nu o găsește. Și nu o găsește pentru că nu o caută. Este o foarte mare ipocrizie, născută și crescută pe egoism. Ipocrizia crește când ești foarte concentrat pe tine însuți. Când totul în viața ta se învârte în funcție de tine, atunci toate sunt strâmb înțelese. Pentru că existența noastră – așa ne-a făcut pe noi Dumnezeu – nu este făcută să se învârtă în jurul nostru, ci să se realizeze în relație cu celălalt. Dacă mai marele sinagogii s-ar fi gândit la femeia gârbovă și s-ar fi bucurat pentru vindecarea ei, ar fi gândit el o justificare pentru faptul că aceasta s-a întâmplat în zi de sâmbată. Dar nu-i pasă de femeia bolnavă. Pe de altă parte era potrivnicia la adresa Mântuitorului Hristos, Căruia Ii căutau motive cu orice prilej. Apoi, culmea egoismului este să nu te bucure îndreptarea cuiva, vindecarea cuiva, pentru că dispare o mărturie a faptului că tu ești sănatos, ești bine,” ne spune Pr. Constantin Coman.
Pasajul evanghelic ne mai îndeamnă să încercăm fiecare dintre noi să ne vedem echilibrul, să vedem fiecare dintre noi cum stăm cu viața noastră, cu gârbovirea noastră duhovnicească, cu gârbovirea noastră sufletească, și să-L rugăm pe Dumnezeu să ne dea un discernamant limpede și clar încât să valorificăm și să dăm fiecarui lucru valoarea lui adevărată, pe care Dumnezeu a lăsat-o.
Mulțime de credincioși, „cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste”, s-au apropiat pentru a primi Sfânta Taină a Împărtășaniei.
