În Duminica a XVII-a după Rusalii, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, vicar mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi, înconjurat de preoții slujitori ai așezământului monahal.
Evanghelia din Duminica a 17-a după Cincizecime, în care este relatată una dintre cele trei învieri săvârșite de Mântuitorul Iisus Hristos în timpul activității Sale pământești – învierea fiului văduvei din Nain -, prilejuiește celor care iubesc și prețuiesc învățăturile revelate ale Sfintei Scripturi și ale credinței ortodoxe numeroase și adânci motive de reflecție asupra vieții și asupra sensului acesteia – acela de a deveni pregătire către viața cea veșnică și fericită.
În cei trei ani de activitate publică, propovăduind Evanghelia iubirii, Domnul Hristos a întărit cuvintele Sale dumnezeiești, prin acte și lucrări minunate, menite să sporească încrederea poporului în divinitatea Sa, precum și în sublimul învățăturii Celei Noi, pe care a adus-o lumii, spre ridicarea ei din păcat și restaurarPretutindeni, a vorbit și a demonstrat iubirea Lui față de lume, chemând și îndemnând la dragoste și iertare.
Evanghelia de astăzi ne descoperă această imagine, plină de suferinţă a omului căzut în stricăciune şi moarte şi imaginea iubirii milostive a lui Dumnezeu care vine şi îl întâlneşte pe om pe cărările morţii şi transformă moartea în înviere şi plânsul în bucurie şi nădejde. Această imagine pe care Evanghelia o aşază în mintea şi inima noastră descoperă răspunsul la frământata întrebare despre moarte, răspuns pe care îl putem descoperi în Hristos, Care a biruit moartea şi ne-a arătat cum să o biruim şi noi. Moartea pentru noi este o „cruce” – despărţirea sufletului de trup este o suferinţă şi o durere, ultima suferinţă din această viaţă, o cruce pe care trebuie să o asumăm pregătindu-ne -, iar moartea pe Cruce a lui Hristos devine nu doar biruinţă asupra morţii, ci şi model de trecere a noastră prin „crucea” morţii. În lumina Învierii lui Hristos, care înseamnă începutul unei noi vieţi, se descoperă taina morţii ca împlinire a vieţii, ca trecere dincolo şi adâncire a comuniunii nesfârşite cu Preasfânta Treime.
Mântuitorul Hristos ne poate reînvia și nouă sufletele rănite de păcat. De noi depinde dacă ne deschidem sufletele către El. Venim de multe ori la Sfânta Liturghie, cu sufletul «mort», și dacă suntem atenți la rugăciuni, câtări, predică, ne întoarcem acasă înviați. Dumnezeu este generos cu fiecare dintre noi. El ne poate oferi adevărata bucurie și mângâiere. Doar El este sursa renașterii și învierii noastre sufletești.
