„Să vă dezbrăcați de omul cel vechi care se strică după poftele înșelătoare și să vă înnoiți în duhul minții voastre și să vă îmbrăcați în omul cel nou, făcut după chipul lui Dumnezeu” (Efeseni 4, 22-24).
În Duminică a XIII-a după Cincizecime, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
Evanghelia acestei Duminici este cuprinsă la Matei 19, 16-26 și relatează așa-numita întâlnire a Domnului Hristos cu tânărul cel bogat. O pericopă scurtă, care ne prezintă o întâlnire dintre Hristos și un tânăr. Un tânăr care vine la El, îngenunchează, Îi spune că este Învățătorul cel Bun și apoi Îl întreabă ce să facă să moștenească veșnicia. Cea mai profundă întrebare. Nici nu poate fi alta ca ea. Și aceasta pusă de un tânăr, nu de un bătrân care și-a trăit traiul și acum se gândește la veșnicie.
Acest tânăr bogat află de la Hristos, Care îi apreciază efortul de a împlini cele ale Legii, datoriile faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, că are în faţa dorinţei sale de desăvârşire un singur impediment… bogăţia! Nu ar trebui să credem că această primejdie nu ne privește pe fiecare. Problema bogăției nu e atât în cantitatea bunurilor, cât în dependența față de ele. Nu însăși bogăția este rea, ci împătimirea de lucruri, reaua lor întrebuințare, dorul și goana după avuție. Tânărul Evangheliei a plecat supărat, căci era legat de averea lui. Mulți, cu siguranță, ar face la fel. Pentru foarte mulți Hristos este important ca un auxiliar al momentelor vieții și cam atât.
Și pe noi Hristos ne îndeamnă la jertfă, la o luptă pentru o viață mai curată, mai adevărată, ancorată în veșnicie. Dacă Hristos nu este în miezul vieții noastre, ne facem vinovați asemenea tânărului bogat de pierderea șansei oferite de Hristos, de a fi asemenea Lui…
După Sfânta Liturghie au fost sfințite două chivoturi cu icoanele Sfântului Ierarh Nicolae și a Maicii Domnului „Pantanassa”, acestea fiind o donație a ctitorilor Dumitru și Andriana Lucașenco, Chiril și Elena Arabadji și se vor păstra în Biserica Sfântului Ierarh Nicolae a Mănăstirii Curchi.
