În Duminică a XIII-a după Cincizecime, PS Siluan, Episcopul Orheiului, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
Evanghelia acestei Duminici (Matei 19, 16-26) ne pune înainte întâlnirea Domnului Hristos cu tânărul cel bogat. Este una dintre cele mai grăitoare pericope evanghelice, căci în ea se ridică cea mai profundă întrebare: „Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?” Și această întrebare nu este rostită de un bătrân, aflat la capătul vieții, ci de un tânăr, aflat în plinătatea puterilor.
Mântuitorul apreciază râvna lui de a păzi poruncile, de a-și împlini datoriile față de Dumnezeu și față de aproapele. Și totuși, calea desăvârșirii îi este închisă de un singur lucru: legătura de bogăție. Nu bogăția în sine este rea, ci împătimirea față de ea, dependența de bunuri, dorul nestins după avuție și întrebuințarea lor greșită. Aceasta a fost piedica tânărului, care a plecat întristat, neputând renunța la ceea ce îl stăpânea.
Evanghelia ne arată că pericolul nu este străin nici unuia dintre noi. Și de aici vine întrebarea firească a ucenicilor: „Cine poate atunci să se mântuiască?” Răspunsul Domnului este limpede: „La oameni aceasta e cu neputință, la Dumnezeu însă toate sunt cu putință”. Într-adevăr, firii noastre slabe îi este greu să atingă un ideal atât de înalt. Dar Dumnezeu, Atotputernicul, poate să mântuiască pe toți cei care Îl caută cu sinceritate și Își doresc desăvârșirea.
Domnul nu cere puțin și nici jumătate de inimă. El cere totul pentru a ne dărui totul. El vrea să fie Totul nostru, ca noi să trăim în lumina Lui. Atunci, bunurile materiale nu mai devin idoli, ci daruri primite pentru a fi împărtășite. Atunci, viața nu mai este o goană după posesiuni, ci un drum spre veșnicie.
Adevărata libertate și adevărata bogăție se descoperă atunci când Îl primim pe Hristos ca pe comoara cea neprețuită, singura care rămâne în veșnicie.
