În Duminică a XI-a după Cincizecime, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și al întregii Moldove, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în Biserica centrală a Mănăstirii Curchi, înconjurat de soborul preoțesc al mănăstirii.
În rugăciunea Tatăl nostru, cea mai des rostită de către creștini, avem cuprinsă în rezumat pericopa evanghelică de astăzi. Chiar la începutul rugăciunii Tatăl nostru noi cerem să vină Împărăția cerurilor, iar spre sfârșitul rugăciunii, acolo unde, de fapt, stă cheia vieții creștinești, noi cerem iertare Tatălui ceresc, spunând: „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”. Cu alte cuvinte, cerem iertare lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, pentru datoriile noastre.
„Noi toţi îi datorăm mult mai mult lui Dumnezeu decât fiecare dintre noi semenului nostru. Dumnezeu este dispus să ne ierte dacă ne iertăm şi noi semenii, cu puţinele lor datorii faţă de noi, iar atunci Tatăl ceresc va şterge datoriile cele mari pe care le avem la El,” ne explică Sfântul Ioan Gură de Aur. Cel care nu face efortul de a ierta nu va fi iertat, la fel cum cel care nu face efortul de a iubi nu va fi iubit, pentru că Hristos Domnul a înlocuit legea talionului (ceea ce tu mi-ai făcut mie eu îţi fac ţie) cu legea iubirii (ceea ce Dumnezeu mi-a făcut mie eu îţi fac ţie). Iertarea dă măsura iubirii: „Iertate sunt păcatele ei cele multe, căci mult a iubit. Iar cui se iartă puţin, puţin iubeşte” (Luca 7, 47).
„Pare un lucru foarte ușor: iartă și vei fi iertat; dacă ești iertat, ești și primit în milă, ești părtaș la toate visteriile milei. Asta ar trebui să însemne că raiul și fericirea veșnică sunt la îndemână. Și ce câștig mare pentru un lucru atât de mic cum este a ierta!… Da, lucru mic, dar pentru iubirea noastră de sine nimic nu e mai greu decât a ierta. Vreo supărare pricinuită fără voie, într-ascuns, pe care să n-o fi văzut nimeni, mă rog, o mai iertăm; dar de primit o lovitură mai dureroasă, și încă în fața altora, nici vorbă de iertare,” menționează Sfântul Teofan Zăvorâtul.
Iubirea și iertarea sunt, așadar, trepte pe care trebuie să pășim pentru a ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Dacă nu am dobândit iertarea, iubirea, nejudecarea, înseamnă că mai avem drum lung până a ajunge la Dumnezeu. Împărăția lui Dumnezeu este aproape, este înlăuntrul nostru, spune Domnul, iar dacă trăim aici ca în Împărăția lui Dumnezeu, avem mari șanse și dincolo să ajungem să ne bucurăm cu adevărat de darurile Împărăţiei.
