„Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui” (Matei 5,7)
În Duminica a XI-a după Rusalii – Preasfințitul Siluan, a oficiat Sfânta Liturghie în mijlocul obștii monahale la Mănăstirea Curchi.
La Sfânta Liturghie s-a citit pericopa din Evanghelia după Matei 18, 23-35:
Zis-a Domnul pilda aceasta: Asemănatu-s-a Împărăţia cerurilor omului împărat care a hotărât să facă socoteala cu slugile sale. Şi, începând să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar, neavând el cu ce să plătească, stăpânul său a poruncit să fie vândut el şi femeia lui și copiii şi toate câte are, ca să se plătească datoria. Deci, căzându-i în genunchi, sluga aceea i se închina, zicând: Stăpâne, îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti ţie tot! Iar stăpânul slugii aceleia, milostivindu-se de el, i-a dat drumul şi i-a iertat şi datoria. Dar, ieșind, sluga aceea a găsit pe unul dintre cei ce slujeau cu el și care-i datora o sută de dinari. Și, punând mâna pe el, îl sugruma, zicând: Plăteşte-mi ce eşti dator! Deci, căzând cel ce era slugă ca și el, îl ruga zicând: Mai îngăduieşte-mă şi îţi voi plăti! Iar el nu voia, ci, mergând, l-a aruncat în închisoare până ce va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte mult şi, venind, au spus stăpânului toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său îi zise: Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o, fiindcă m-ai rugat. Nu se cădea, oare, ca și tu să ai milă de cel împreună slugă cu tine, precum şi eu am avut milă de tine? Şi, mâniindu-se stăpânul lui, l-a dat pe mâna chinuitorilor până ce-i va plăti toată datoria. Tot aşa şi Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său, din toată inima.
Această frumoasă istorioară din Sfânta Evanghelie după Matei (18,23-35) este, după cum zice Marele Ierarh Nicolae Velimirovici, o parabolă în care datornicul cu zece mii talanți poate fi oricare dintre noi – dator cu păcate multe față de Dumnezeu, iar stăpânul care iartă datoria este Dumnezeu. Cel dator cu o sută de dinari este oricare dintre semenii noștri. Datornicul hain, căruia i s-a iertat tot, iar el nu vrea să ierte mica datorie a neputinciosului său datornic, ne reprezintă pe fiecare dintre noi, cărora Dumnezeu ne iartă tot, iar noi nu vrem să iertăm nici cea mai mică jignire din partea aproapelui nostru.
Tâlcul acestei parabole este pe de o parte relaţia noastră cu Dumnezeu, iar pe de altă parte relaţia noastră cu fiecare semen al nostru. Relaţia noastră cu Dumnezeu socotim că este simplă: credem în Dumnezeu, ne facem rugăciunile, ascultăm poruncile, decalogul, ne spovedim, ne împărtăşim, dar ceea ce este esenţial deseori neglijam să facem, adică să avem o viaţă corectă faţă de semenii noştri, de cei care sunt de aceeaşi condiţie cu noi şi care sunt în definitiv tot oameni muritori ca şi noi. Or, important este că relaţia noastră cu Dumnezeu se rezolvă numai prin relaţia noastră cu semenii noştri. Eu, omul, sunt măsura care stabilesc relaţia mea cu Dumnezeu, nu altul. Şi stabilesc această relaţie numai prin relaţia pe care eu am stabilit-o cu semenul meu, cu aproapele meu, cu cel de lângă mine.
De aceea ni se spune în „Tatăl nostru”: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Aceasta este condiţia pe care Mântuitorul Hristos a spus-o răspicat cu altă ocazie: „Dacă nu veţi ierta din inimă greşelile aproapelui vostru nici Dumnezeu nu vă va ierta greşelile voastre.” ÎPS B. Anania. Căci lumea întreagă stă în împlinirea acestei virtuți adânci a iertării în chipul adânc, al iertării din toată inima, după cum arată Pr. Prof. Constantin Necula.
Chiar Sfântul Apostol Pavel îndeamnă creștinii : „Fiți buni între voi și milostivi, iertând unul altuia, precum și Dumnezeu v-a iertat vouă, în Hristos” (Efeseni 4, 32).
Răspunsurile la strană au fost oferite de membrii corului Mănăstirii Curchi, condus de dl Dumitru Buga
