În Duminica a X-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Tema pericopei evanghelice din această duminică este credința. Credința de care aveau nevoie atât Apostolii, cât și fiecare dintre noi.
„Ce este credința? Este o experienţă sigură, căci Dumnezeu nu este doar o fiinţă, ci El este Fiinţa. Dumnezeu este existenţa mai sigură ca unitatea în matematică! Noi nu trebuie să visăm sau să vorbim în aer, noi trebuie să gândim şi să uzăm de raţiunea noastră! Să zburăm, dar în acelaşi timp, să avem şi picioarele pe pământ! Căci dacă noi zburăm fără a ne păzi picioarele pe pământ, vântul ne va purta, pe noi şi raţiunile noastre, ” ne explică părintele Ioil Ianakopoulos.
Cheia lucrării lui Dumnezeu în viețile noastre este credinţa, pe ea o cere Mântuitorul Hristos tuturor celor care veneau la El. Atunci când cineva cerea un dar de la El, le răspundea: «De poţi crede, toate sunt cu putinţă celui ce crede» (Mt. 9, 23). Despre cei ce veneau către El cu o credinţă fierbinte în puterea Sa dumnezeiască, spunea cu uimire: «Nici în Israel n-am aflat atâta credinţă» (Mt. 8, 10). Iar în altă parte menționează: «Văzând credinţa lor, spuse slăbănogului…» (Mt. 9, 2). De fapt toată Sfânta Scriptură mărturiseşte că mijlocul prin care se primesc darurile și harismele dumnezeieşti şi prin care se explică tainele este credinţa.
Cum să ne întărim credinţa? Unul din răspunsuri ni-l oferă Sfântul Vasile al Kinesmei: „Adesea ne găsim în situaţia nefericitului tată din Evanghelie: ne dăm seama de necesitatea credinţei, ştim că fără ea nu putem înainta nici un pas pe calea vieţii duhovniceşti, dar totodată simţim în noi numai răceala îndoielilor şi a scepticismului. Simţim că credinţa noastră palidă, lipsită de vlagă şi de viaţă, nu e în stare să ne întărească şi să ne apropie de Dumnezeu, şi fără să vrem ne vin pe limbă cuvintele:
Cred, Doamne, ajută necredinței mele!”
