În Duminica a VIII-a după Rusalii Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică a acestei duminici, deşi este una relativ scurtă, conţine multe învăţături de mare importanţă pentru viaţa noastră creştină.
Adesea, Mântuitorul era înconjurat de „mulţimi de oameni”, atât pentru a-L asculta, pentru că „vorbea ca unul care are putere” şi cum „niciodată n-a vorbit un om ca El” (cf. In. 7, 46), cât şi „pentru că vindeca orice neputinţă şi boală în popor” (Mt. 4, 23). Cu unele excepţii, atunci când vindeca bolnavii, Hristos le cerea credinţă: „Credeţi că pot să fac Eu aceasta? (Mt. 9, 28), „fie ţie după cum ai crezut” (Mt. 8, 13). În Evanghelia de astăzi însă, Sfântul Evvanghelist Matei consemnează că Mântuitorului făcându-i-se „milă de ei”, din proprie iniţiativă, a vindecat pe toţi bolnavii lor.
Mila Domnului față de oameni se vede nu doar prin tămăduirile minunate, ci și prin înmulțirea a cinci pâini și doi pești pentru săturarea a cinci mii de bărbați, afară de femei și de copii. Totuși, înainte să le dea să mănânce, Hristos le instruiește sufletele în învățătura dumnezeiască. Hrana sufletească are prioritate înaintea celei materiale, dar numai dacă și receptorul este dornic de mântuire și nevoință.
Numeroasele griji ne atrag privirea sufletească spre pământ, încât uităm, la propriu, să mai contemplăm cerul. Nu ne mai bucurăm de frumusețea naturii și de înțelepciunea sădită în ea de Dumnezeu. Prin modul în care săvârșește minunea înmulțirii pâinilor și a celor doi pești, Mântuitorul ne învață să avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu față de nevoile noastre materiale: „Și poruncind să se așeze mulțimile pe iarbă și luând cele cinci pâini și cei doi pești și privind la cer, a binecuvântat și frângând a dat ucenicilor pâinile, iar ucenicii, mulțimilor” (Mt. 14, 19). Sfântul Ioan Gură de Aur comentează că privirea la cer a Domnului are ca scop să ne arate cinstirea pentru Tatăl ceresc, dumnezeierea Sa, egalitatea cu Tatăl, dar și omenitatea Sa, „dar în același timp să ne învețe să nu ne așezăm la masă până nu mulțumim Celui care ne-a dat hrana”. Interesant este că Mântuitorul le cere ucenicilor să le dea ei mulțimilor să mănânce, atunci când Îl roagă să lase mulțimile să plece în sate, ca să își cumpere de mâncare. Iar Apostolii, cu toate că nu aveau decât cinci pâini și doi pești, nu s-au îngrijorat de unde vor mai face rost de altă mâncare în pustiu, ci îndată au ascultat de Mântuitorul. Sfântul Ioan Gură de Aur observă că „de aici trebuie să învățăm că chiar dacă avem puțin, și acest puțin al nostru să-l dăm săracilor”.
Mântuitorul Hristos a înmulțit pâinile, ca sa ne învețe să râvnim dincolo de “pâine”, dincolo de nevoile acestei lumi, ca să tindem spre adevărata viață, ca să-L gustăm real și să vedem ca El este Pâinea Vieții, Care ne va da și nouă viață veșnică din belsug.