În Duminica a VI-a după Paști, a Vindecării orbului din naştere, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar Mitropolitan, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Pericopa evanghelică din Duminica a 6-a după Paști, ne înfățișează una dintre minunile Mântuitorului, arătându-ne felul în care Lumina dumnezeiască, adică Dumnezeu Însuși, S-a făcut cunoscută oamenilor, dăruind lumină ochilor sau vedere unui orb din naștere. Evanghelistul Ioan ne relatează că Iisus Hristos a întâlnit un orb din naștere. Apostolii, văzându-l pe cel orb, L-au întrebat pe Domnul: cine a păcătuit, acesta sau părinții lui, de s-a născut orb? Iisus le răspunde că n-a păcătuit nici acesta, nici părinții lui, dar el s-a născut cu această deficiență fizică, ca să se arate în el lucrurile lui Dumnezeu (cf. Ioan 9, 3).
Datoria noastră, a celor care tindem să primim lumina sufletului prin credinţă, este de a-l lua ca model pe orbul din naştere vindecat de Iisus. Să-L rugăm pe Dumnezeu să ne ferească de orbirea sufletească pe care au avut-o iudeii, contemporanii Mântuitorului şi să ne învrednicească a dobândi vederea duhovnicească, prin care să putem deveni mărturisitori ai lui Hristos Cel mort şi înviat, în lumea de azi, spunând şi noi: „Cine va spune puterile Tale, Hristoase, sau cine va număra mulţimile minunilor Tale? Că precum în două firi Te-ai văzut pe pământ pentru bunătatea Ta, îndoite tămăduiri ai dat celor bolnavi. Că nu numai ochii cei trupeşti ai deschis, ai celui orb din naştere, ci şi pe cei sufleteşti. Pentru aceasta, Te-a mărturisit pe Tine, Dumnezeu tăinuit în trup, Cel Care dă tuturor mare milă“.
După citirea pericopei evanghelice PS Siluan a adresat un cuvânt de învățătură către cei prezenți, evidențiind principalele învățături duhovnicești ce se desprind din fragmentul evanghelic. „Mântuitorul Hristos n-a evitat să-l vindece pe cel care era în suferință, chiar dacă era sâmbătă. Chiar dacă ziua Domnului trebuie să i-o dăm Domnului, să participăm la Sfânta Liturghie, Mântuitorul ne arată că nu doar rugăciunea noastră este bineprimită de Dumnezeu, ci și fapta cea bună pentru aproapele nostru. Să trăim în lumină, să ne desfășurăm toată viața după voia lui Dumnezeu, sub semnul adevărului, al păcii și binelui. Să-L propovăduim pe Mântuitorul Hristos și învățătura Lui, să-I închinăm toate faptele și gândurile, toate acțiunile, să ne îndreptăm sufletul spre Tatăl Ceresc, de la Care să cerem în rugăciune cu credință „toată darea cea bună și tot darul cel desăvârșit,” a menționat Ierarhul Orheiului în cuvântul predicatorial.
„Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El” (I Ioan 1, 5). Dacă un tată este lumină, ce altceva poate fi fiul său, decât numai lumină? Dacă Tatăl veşnic este Lumină, Fiul Său este de asemenea Lumină. Fiul, mărturisindu-ne despre El, ne spune: „Eu sunt Lumina lumii” (Ioan 8, 12). Binecuvântaţi veţi fi, de veţi putea fi numiţi măcar luminaţi de această Lumină! (Sfântul Nicolae Velimirovici)
