În a doua zi după Naşterea Domnului, obștea mănăstirii Curchi, în frunte cu Preasfințitul Părinte Siluan al Orheiului, Egumenul mănăstirii Curchi, s-a adunat în biserica de iarnă cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” la o rugăciune comună.
Creştinii de dreaptă Credință o cinstesc astăzi pe Maica Domnului, vasul ales, prin care a venit Mântuitorul Hristos în lume.
În ziua de astăzi prăznuim „Soborul Maicii Domnului.” Cuvânt bisericesc, „sobor” însemnează „adunare de oameni” şi în împrejurarea de acum el vrea să spună două lucruri: întâi, cuvântul acesta este o chemare către cei credincioşi, să ne adunăm astăzi, în cinstea Maicii Domnului, aici pe pământ; dar, pe de altă parte, cuvântul „sobor” ne aduce aminte că Maica Domnului se află preaslăvită, fără de asemănare, în mijlocul tuturor Sfinţilor fericiţi din ceruri şi că, aşa fiind, adunarea noastră de astăzi, de pe pământ este, de fapt, o împreună-prăznuire a noastră cu cetele tuturor Sfinţilor şi Îngerilor din ceruri. Adunarea cea cerească, adică, se uneşte, astăzi, cu adunarea noastră pământească, la cinstirea Maicii Domnului.
Şi, este drept să fie aşa, după ce am prăznuit ieri Taina în care Maica Domnului este aceea care uneşte pe veci toată omenirea cu Dumnezeu, născând ca mamă pe Domnul Hristos, adică pe Dumnezeu cel întrupat şi ascuns într-un prunc de om.
După Liturghie, pe lângă frumoasele colinde tradiționale interpretate, părinții mănăstirii i-au adresat Egumenului mănăstirii viață lungă, lipsită de primejdii și ispite, precum și statornicie întru buna ocârmuire a mănăstirii și bisericilor încredințate spre păstorire.
Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine (Lc. 1, 28). Ca Maică după omenitate a atotdesăvârşitului Făcător, Stăpâna a primit toată plinătatea harului de la Domnul, toată plinătatea dreptăţii, sfinţeniei, bunătăţii, milostivirii şi împreună-pătimirii faţă de păcătosul şi necăjitului în tot chipul neam omenesc, plinătatea puterii şi slavei, a fericirii, a slavei veşnice şi a întâietăţii asupra tuturor puterilor cereşti. Ea a primit toţi cei zece talanţi ai harului, şi din pricina belşugului neurmat al harului poate izvorî şi izvorăşte cu îmbelşugare tuturor celor ce vin la dânsa cu credinţă tot ajutorul haric în necazuri, nevoi, dureri şi în toată împrejurarea întristătoare. Deci, vino la dânsa cu credinţă şi nădejde lipsită de îndoială! (Sf. Ioan de Kronstadt)
