În Duminica a II-a după Paşti, a Sfântului Apostol Toma, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan și Egumen al Mănăstirii Curchi, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Apostolul Toma adesea este numit pe nedrept „necredincios”. Toma într-adevăr menționează că dacă nu va vedea semnul cuielor și dacă nu-și va vârî mâna în ele și în coasta străpunsă, nu va crede. Însă această îndoială nu-l face necredincios Stăpânului. Așa cum îl prezintă Evanghelia, Toma este un bărbat hotărât, curajos, care face pași siguri. Auzind despre apropierea Pătimirilor Mântuitorului, îi îndeamnă pe ceilalți: „Să mergem și să murim și noi cu El” (Ioan 11, 16). Dar nu spune că „va muri” alături de Învățătorul Său. Nu împărtășește entuziasmul lui Petru, care se laudă că Îl va însoți pe Hristos până la sfârșit.
Toma nu a fost necredincios, iar cu ajutorul lui Dumnezeu se întărește în credință, iar când se convinge, Îi răspunde Mântuitorului Hristos: „Domnul Meu și Dumnezeul Meu” (Ioan 20, 28), într-una dintre cele mai frumoase mărturisiri ale dumnezeirii Mântuitorului .
Dumnezeu a îngăduit ca Toma să devină șovăielnic pentru ca noi să cunoaştem tainele Împărăţiei Sale. Prin mijlocirea necredinţei ucenicului Său, Hristos ne face cunoscută adevărata lege a credinţei: „Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut!” (Ioan 20, 29).
„Fericiţi suntem noi care nu L-am văzut, însă credem în El! Fericiţi sunt aceia dintre noi care cred în El! Miezul faptei este credinţa. Ea îl apropie pe om de Dumnezeu și îl face pe om al lui Dumnezeu; ea îl aduce pe om înaintea feţei lui Dumnezeu și în ultima zi a vieţii acestei lumi, la începutul zilei veşnice, îl va aşeza de-a dreapta tronului lui Dumnezeu ca să îl vadă în veci pe Dumnezeu, ca să se desfăteze în veci de Dumnezeu, ca să împărăţească în veci împreună cu Dumnezeu. Fericiţi cei ce nu au văzut și au crezut. Prin aceste cuvinte, Domnul i-a unit cu apostolii pe toţi credincioşii de pe tot pământul şi din toate timpurile”, menționează Sfântul Ignatie Briancianinov.
„Fără credinţă, dar, nu este cu putinţă să fim plăcuţi lui Dumnezeu, căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este şi că Se face răsplătitor celor care Îl caută” (Evrei 11:6).
