„Acum moartea nu mai este moarte; este numai un nume; dar, mai bine spus, chiar numele a pierit. Acum nu mai numim moarte moartea, ci adormire și somn. De aceea Însuși Hristos spunea: Lazăr, prietenul nostru, a adormit (Ioan 11, 11); iar Pavel, în Epistola către Tesaloniceni, spune: despre cei ce au adormit, nu vreau să nu știți voi, fraților (I Tesaloniceni 4, 13).” (Sfântul Ioan Gură de Aur)
Biserica Ortodoxă sărbătorește astăzi una dintre cele mai mari minuni ale Domnului nostru Iisus Hristos și anume învierea lui Lazar, prietenul Domnului, cel care era mort de patru zile. Cu acest prilej PS Episcop Siluan de Orhei, Vicar al Mitropoliei Moldovei, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, a oficiat sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în biserica de iarnă a mănăstirii Curchi cu hramul „Sf. Ier. Nicolae”.
Vorbind despre învierea lui Lazăr, părintele Iosif Vatopedinul spune: „Domnul nostru Iisus Hristos, Care Și-a dus la bun sfârșit misiunea și a tămăduit rana atotomenească și Care în șase zile urma să Se predea Preacuratelor Sale Patimi, prin care avea să pecetluiască desăvârșirea mântuirii noastre, a arătat ucenicilor Săi și îndeobște întregii lumi, ca pregustare, că există înviere din morți și că El este cu adevărat «Învierea și Viața». Chiar înainte de aceste fapte cutremurătoare, adică de Învierea Domnului, a avut loc înainte cu șase zile învierea lui Lazăr (…). L-a înviat pe Lazăr nu atât pentru a arăta puterea măreției Sale dumnezeiești, de altfel o făcuse și mai înainte cu alte prilejuri, ci ca să arate că de-acum era aproape vestea nimicirii morții și vestea învierii depline a firii umane și a întregii restaurări a firii «celei supuse stricăciunii» din pricina căderii omului”.
Dumnezeu este atotputernic, dar nu ne forțează să-L iubim. Așteaptă să ne venim în fire și să părăsim calea largă, cea a morții sufletești și să înviem pentru viața adevărată. Imnologia și sinaxarele Bisericii mărturisesc că Lazar când a ieșit din mormant, era alt om! Altul era când a revenit din morți. Noi, ne dorim să devenim… alții? Ne dorim să putem spune asemnea Apostolului: „M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa de acum, în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine.”
„Învierea lui Lazăr și intrarea triumfală a lui Hristos în Ierusalim închipuie nădejdea învierii de obşte, precum şi intrarea lui Hristos în inima curată a omului. Aceste sărbători trebuie să depăşească stadiul de evenimente exterioare şi să devină prăznuiri lăuntrice”. ÎPS Ierotheos Vlachos
