Iată că pământul şi văzduhul este cuprins de veselie nespusă, căci a înviat Hristos şi s-a adeverit nădejdea mântuirii neamului omenesc prin jertfa Celui care s-a răstignit pentru a răscumpăra păcatele lumii şi a curma pustietatea şi întunecimea veşnică.
Pe bună dreptate întreabă Proorocul – „Unde îţi este, moarte, biruinţa ta? Unde îţi este, moarte, boldul tău?”, căci Domnul a zdrobit lanţurile cele înrobitoare ale morţii, prefăcând-o în somn vremelnic. Astfel Hristos însuşi spune: „ Lazăr, prietenul nostru, a adormit; Mă duc să-l trezesc. (Ioan 11, 11)”, căci tot aşa precum nouă uşor ne este să-l trezim pe unul care doarme, astfel şi Mântuitorului lesne îi este să învieze pe morţi.
Şi tot prin învierea celui Născut şi nu făcut, vicleniile diavolilor au fost descoperite şi spulberate, iar celor binecredincioşi le-a fost juruită viaţa veşnică în Împărăţia Cerurilor.
Nicio cuvântare şi nicio minte omenească nu poate cuprinde măreţia şi taina Învierii lui Hristos – fenomen divin care prin anvergura şi prin importanţa sa pentru civilizaţie – devine reperul central al istoriei omenirii.
Iar cel mai important lucru este că Hristos, prin jertfirea Sa de bună voie a trecut cu vederea nevrednicia oamenilor de primi acest Dar nepreţuit, or acest gest este manifestarea dragostei absolute, pentru care trebuie să fim pururi recunoscători.
Iar drept răsplată pentru salvarea pe care ne-a oferit-o Domnul Dumnezeu nu ne cere nimic alt ceva decât dragoste, pentru El şi pentru aproapele nostru. Tocmai sărbătoarea Sfintelor Paşti este momentul potrivit pentru a ne manifesta această dragoste – curată şi dezinteresată – prin care să-L slăvim pe Măreţul Împărat al Slavei Cereşti.
Acum, mai mult ca niciodată, să ne scăldăm sufletele în lumina sfintelor rugăciuni, cântând imne de laudă pentru Fiul lui Dumnezeu şi bucurându-ne întru El, căci am căpătat loc pentru veşnicie în Împărăţia Sa cea fără de sfârşit.
Şi oricare nu ar fi greutăţile şi neputinţele care ne apar în cale, oricâtă amărăciune nu ar fi în lumea aceasta, să ştim că toate sunt trecătoare şi nimic nu poate umbri încrederea, împăcarea şi liniştea care vin o dată cu Sfânta Înviere a lui Hristos.
Acest Praznic al praznicelor sădeşte în fiecare inimă deschisă sămânţa Adevărului, prin care sufletul înfloreşte şi rodeşte cu prinoase dătătoare de viaţă.
Dar să fim cu luare aminte şi să înţelegem că odată ce sâmburele credinţei a fost semănat, să veghem cu multă trezvie ca nu cumva vlăstarul care ne creşte în inimă să fie năpădit de neghină şi ogorul să devină neprielnic.
Mântuitorul şi aici ne ajută, dându-ne lumina Învierii Sale cu care să ardem vrejurile ce vor să se încolăcească în jurul tulpinii celei dătătoare de viață a Credinței Ortodoxe.
Să ne rugăm deci în fața cinstitei Sale ființe ca să ne învrednicească dea putea mânui această armă duhovnicească spre folosul, iar Învierea Lui să fie și spre învierea noastră din întunericul urii, a ignoranței, a mândriei și a tuturor păcatelor care ne împiedică să venim în brațele deschise ale Mântuitorului Iisus Hristos.
O dată cu Sfântul Foc aprins la Ierusalim, să dea Dumnezeu să se aprindă în inimile noastre și setea de a face bine, trăind în împăcare cu aproapele, ajutând pe cel neputincios și lăsând în urmă vrajba și mândria.
Dragi creștini,
Vă urez tuturor cordial ca și Praznicul Paștilor din acest an să vă fie spre spor duhovnicesc și spre veselie curată întru Domnul, ca noi toți – fii și fiice ai Sfintei Biserici Ortodoxe – într-un glas și într-un cuget, să vestim lumii întregi că:
HRISTOS A ÎNVIAT!
Episcopul SILUAN de Orhei,
Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove,
Egumen al Sf. Mănăstiri Curchi
