În Biserica noastră sfânt nu este socotit cel nepăcătos sau cel desăvârşit moral, ci acela care a dobândit o legătură cu Dumnezeu, care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a legat de El, şi Dumnezeu a devenit centrul vieţii lui. (Pr. Varnava Iankos)
În Duminica a I-a după Rusalii (a Tuturor Sfinţilor), Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar al Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove, înconjurat de un sobor de slujitori, a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Curchi.
Calea creștinilor este “calea sfinților” (Evrei 8,8) afirmă Sfântul Iustin Popovici: „Viața după Evanghelie, viața sfântă, viața dumnezeiască – aceasta este viața naturală și normală pentru creștini. Prin vocația lor, creștinii sunt sfinți. Această veste bună și poruncă se aude din toată Evanghelia Noului Testament. Chemarea noastră este aceea de a ne sfinți în întregime, sufletul și trupul. Și acest lucru nu constituie o minune, ci natura și logica credinței evanghelice.”
Iar Sfântul Simeon Noul Teolog ne îndeamnă: Să nu dispreţuim mântuirea noastră şi să nu ne îndreptăţim păcatele prin diferite pricini, spunând că în timpurile de azi nimeni nu mai poate ajunge la sfinţenie. Totul este posibil acum, ca şi în vechime, şi nu numai voinţa singură ne poate urca la acele înălţimi. Să pregătim voinţa. Dumnezeu este gata să ne îndumnezeiască, dar numai cu consimţământul nostru şi nu contra voinţei noastre. Iar noi fugim ca nişte laşi, respingând această fericire.
Toți sfinții au fost și sunt oameni ai smereniei, bunătăţii şi milostivirii. Să nu credem că sfințenia este o cale a celor aleși, este o alegere de a fi cu Dumnezeu, de a trăi cu și întru El. Sfinții ne prezintă această cale de a fi cu Hristos prin simplitatea vieții lor, prin dragostea față de aproapele, prin lupta cu păcatul până la sânge, mărturisind prin viața lor împlinirea cuvântului Domnului nostru Iisus Hristos. Un fragment din Epistola către Evrei ne îndeamnă în acest sens: „Să dăm la o parte orice piedică și păcatul, care ne ține așa de strâns, și să alergăm cu stăruință în lupta care ne stă înainte” (12, 1).
„