În Duminica a IV-a din Postul Mare (a Sfântului Ioan Scărarul) PS Siluan, Episcop de Orhei, a liturghisit la Mănăstirea Curchi

În Duminica a IV-a din Postul Mare, cea închinată Sfântului Ioan Scărarul, Preasfințitul Siluan, Episcop de Orhei, Vicar mitropolitan a oficiat Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie în mijlocul oștii monahale a Mănăstirii Curchi.

Aceasta Duminică, prin conținutul și semnificația ei duhovniceasca, urmează în mod firesc Duminicii închinate Sfintei Cruci, și anticipeaza, prin postul si rugaciunea pe care le pune în prim plan, cealaltă Duminica, și anume cea a Cuvioasei Maria Egipteanca.

„Suntem în vremea Sfântului şi Marelui Post. De la început Biserica ne-a prevenit că aceasta este vremea luptelor celor duhovniceşti cu puterile întunericului, care necontenit vor să ne piardă. Sfintele slujbe zilnic ne învaţă cum să ducem lupta cea bună a sfintelor nevoinţe. Sfânta Evanghelie prin minunea făcută de Mântuitorul şi prin răspunsul dat apostolilor ne învaţă încă odată cât de mare este puterea rugăciunii unită cu postul. Şi fiindcă vrăjmaşul nu ne luptă numai acum în vremea postului, ci de-a lungul întregii vieţi, şi noi necontenit trebuie să purtăm cu noi aceste arme. Rugăciunea şi înfrânarea sunt lege pentru viaţa creştină, avânt spre cele înalte ale minţii şi strunire necontenită a poftei şi a iuţimii, ca să nu ne arunce în prăpastie”, ne spune părintele Petroniu Tanase.

Această Duminică este închinată Sfântului Ioan Scărarul, unuia din marii asceți din secolele VI-VII care, și prin scrierea sa, Scara Raiului, Scara, care începe cu virtutea credinței și se termină cu cea a dragostei. Deși adresată în special monahilor, această lucrare cuprinde învățături pentru fiecare credincios, pentru că scopul vieții noastre este același, omorârea patimilor și unirea cu Hristos.

Urmând pildei mari a vie­ţii Sfântului Ioan Scărarul, să ne lăsăm călăuziţi atât pentru perioada ce urmează a Postului Mare după cuvintele Sfân­tului Ioan Gură de Aur: „Vă rog pe toţi şi vă îndemn ca fiecare să cerceteze în conştiinţa sa cele câş­tigate prin post; dacă folosul e îm­belşugat, sporiţi‑vă încă sârgu­in­ţ­a; dacă, dimpotrivă, nimic nu s‑a adunat, timpul care rămâne să fie folosit întru acest negoţ. Cât va dura acest praznic (Postul Mare), să ne dăm mare osteneală, să nu intrăm cu mâinile goale, ca, îndurând osteneala postului, să nu pierdem răsplata…”

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *